Datorită celor patru limbi, federalismului sofisticat și democrației directe, și – nu în ultimul rând – ca urmare a unei ramuri a publicității aflate în plină expansiune pe „insula bunăstării”, peisajul mass-media din Elveția a înflorit și s-a dezvoltat într-un mod unic în ultimele decenii. Până în prezent, cu toate acestea, a lipsit o analiză cuprinzătoare a sistemului mass-media din țară, analiză care să descrie și să evalueze în mod adecvat particularitățile sale. Matthias Künzler (Universitatea din Zürich) a eliminat acest decalaj și a compilat toate faptele relevante și cunoștințele științifice, care ar putea ajuta la înțelegerea mass-media elvețiene, precum și la finanțarea și reglementarea mass-media în țară. Plurilingvismul și faptul că Elveția este un stat mic au, cu toate acestea prețul lor, după cum demonstrează Künzler: piețele mass-media sunt puternic fragmentate. Acest lucru conduce la costuri ridicate per bucată în producția de mass-media: costurile sunt fixe – indiferent de cât de mulți sunt destinatarii care folosesc un produs mass-media. În cazul în care numărul de utilizatori este mic, “utilizatorul individual va trebui să plătească mai mult pentru conținutul media”, scrie Künzler. Iar “uriașii din vecinătate” – Germania, Franța și Italia, sunt aproape și au o puternică influență asupra consumului de mass-media și asupra dezvoltării mass-media din Elveția. De exemplu, cota de piață a presei scrise elvețiene vândute în cel mai mare lanț de chioșcuri de ziare din țară este mai mică de 12 la sută, în timp ce aproape 63 la sută din vânzări provin din Germania, aproape de nouă la sută din Franța și mai mult de trei la sută din Italia.

În televiziune, lucrurile nu diferă cu mult. Stațiile de televiziune externe au o cotă de piață în rândul telespectatorilor, care variază, în funcție de limba zonei, între 60 și 80 la sută, iar aproape două cincimi din cheltuielile de publicitate sunt câștigate de către radiodifuzorii străini. Cartea lui Künzler oferă, de asemenea, o dovadă impresionantă că cercetătorii ar putea oarecum exagera în plângerile lor privind pierderea calității jurnalismului elvețian sau chiar declinul diversității mass-media. Cu toate acestea, criticile nu ar trebui să fie reduse la tăcere așa cum s-a întâmplat recent în cazul celor două mari conglomerate media elvețiene Ringier, și Tamedia, care s-au “angajat” la unison în non-raportarea anuarului “Qualität der Medien. Schweiz” (“Calitatea mass-media. Elveția”), elaborat de Kurt Imhof și de 60 alți cercetători. Desigur, Künzler prevede, de asemenea, pericolul ca, în viitor, “decalajul dintre pretenții și realitate în ceea ce privește diversitatea mass-media”, să devină mai mare. Numărul mare de titluri de presă se va transforma tot mai mult în “a face să creadă pluralismul” în cazul în care titlurile vor fi produse de către un număr mic de redacții aparținând acelorași edituri mici ca număr”, scrie autorul. Întrucât veniturile din publicitate scad dramatic, finanțarea viitoare a jurnalismului de înaltă calitate va fi în pericol de dispariție, și e posibilă, de asemenea, o concentrație în creștere în industria mass-media.

S-ar putea argumenta însă, referitor la opinia lui Künzler, conform căreia “relevanța serviciului public de radiodifuziune, precum și a radiodifuzorilor a căror licență este finanțată în mod privat, ca garanți ai unui serviciu public” ar putea să crească cu adevărat în astfel de circumstanțe. Cota radiodifuzorilor privați privind taxa de radiodifuziune este atât de mică încât nu trebuie să se aștepte minuni jurnalistice. SRG, radiodifuzorul public elvețian în mod evident, își îndeplinește misiunea de serviciu public mai bine decât mulți alți concurenți conduși de scandaluri publice din țările vecine, având în vedere că, chiar și legendarul, odată lăudabil, BBC suferă daune ireparabile privind reputația sa. Cu toate acestea, SRG se transformă on-line într-un concurent direct al editorilor de ziare private. Astfel, dominația sa copleșitoare ar putea deveni o parte a problemei pe care Künzler speră să o rezolve cu ajutorul SRG: jurnalismul de calitate, cel mai probabil nu va fi finanțat online de veniturile generate din publicitate. Prin urmare, editorii trebuie să facă față provocării herculiene de a convinge utilizatorii să plătească pentru ofertele lor online, în timp ce lunar, pentru SRG, banii sunt rulați – o denaturare a concurenței, care trebuie să fie corectată. Aici, din nou, devine evident faptul că cercetătorii în comunicare au adesea dificultăți în evaluarea corespunzătoare a faptelor economice de bază.

Cu toate acestea, Künzler analizează foarte bine structurile și schimbările structurale ale presei scrise, radioului și televiziunii. De asemenea, el clarifică modul în care radiodifuziunea publică în Elveția diferă de concurenții mai mari din țările vecine unde influența politică este mult mai puternică. Autorul își condensează materialul, concentrându-se în mod clar pe întrebările relevante și prezentându-l în porțiuni“digerabile”. Cartea este indispensabilă pentru oricine vrea să înțeleagă în profunzime mass-media elevețiene și jurnalismul elvețian.

Publicat pentru prima oară în Neue Zürcher Zeitung, pe 26 februarie.