Autoritățile de reglementare mass-media din Germania, Austria și Elveția, cred că ar trebui să fie independente de guvern, dar nu vor neapărat să interacționeze mai mult cu publicul, potrivit unui studiu complex asupra atitudinii câinilor de pază ai mass-media.

Marlis Prinzing de la Universitatea Macromedia pentru Media și Comunicare, Köln, Germania și Roger Blum de la Universitatea din Berna, Elveția au chestionat o serie de avocați ai poporului, membri ai consiliilor de presă și consiliilor de radiodifuziune, precum și membri ai instituțiilor de auto-monitorizare voluntare din cele trei țări prin intermediul unui chestionar on-line.

Ei le-au pus o serie de întrebări care au tratat teme privind responsabilitatea, accesibilitatea și deschiderea, subiecte care au fost, de asemenea, tratate în raportul UE “Mass-media liberă și pluralistă pentru susținerea democrației europene”, care încearcă să stabilească recomandări pentru reglementarea mass-media în Europa.

Persoanele intervievate au trebuit să aleagă răspunsul lor pe o scală de la unu la șase pornind de la “Nu sunt deloc de acord” până la “Sunt întru totul de acord”. Chestionarul a fost trimis la 423 de reprezentanți ai autorităților de reglementare mass-media; până în prezent au fost completate 102 – 50 din Germania, 37 din Elveția și 15 din Austria.

Studiul a constatat că cele mai multe autoritățile de reglementare mass-media din cele trei țări nu țin ședințe deschise pentru public și nu cred că au nevoie de astfel de ședințe. Oficiul Federal Elvețian de Comunicare, organismul care reglementează radiodifuzorii elvețieni, oferă licențe și colectează taxele de licență, nu este independent de guvern.

Consiliile mass-media din Germania și Austria, precum și Autoritatea Independentă de Reclamații pentru radio și televiziune din Elveția nu pot lua măsuri împotriva mass-media în mod independent prin autosesizare – ei trebuie să aștepte o plângere oficială. Blum și Prinzing au afirmat că mulți oameni din Germania și Austria, nu știu cum să se plângă de serviciile mass-media broadcasting din țările lor.

Aproape trei sferturi din persoanele austriece intervievate s-au opus ideii conform căreia întâlnirile lor ar trebui să fie publice. Autoritățile de reglementare elvețiene sunt un pic mai deschise la ideea de întâlniri publice, dar, cu toate acestea, mai mult de jumătate dintre respondenții elvețieni nu doresc întâlniri publice ale consiliilor de presă. Respondenții germani sunt contradictorii, 38 la sută sunt în favoarea unor reuniuni publice, 38 la sută sunt împotrivă – 24 la sută se abțin de la a răspunde. Trei sferturi din membrii consiliilor mass-media din toate cele trei țări, se opun ideii de întâlnire în public fie puternic/ferm sau foarte puternic/ferm.

Cu toate acestea, în jur de 65 la sută din persoanele intervievate din cele trei țări sunt de acord că consiliile de presă ar trebui să aducă la cunoștință toate deciziile lor într-o manieră publică. Aproximativ 85 la sută din respondenți, de asemenea, cred că consiliile de presă ar trebui să poată lua măsuri împotriva abaterilor etice ale mass-media, fără a fi nevoie să aștepte plângeri de la cetățeni.

Aproximativ jumătate din persoanele germane și elvețiene intervievate și 60 la sută dintre respondenți cred că autoritățile de reglementare ale radiodifuziunii din Austria ar trebui să se întâlnească în public. Dar, studiul constată ca mult mai puțini membrii ai Consiliului Audiovizualului susțin de fapt această idee: mai puțin de jumătate cred că ar trebui să se întâlnească în public.

A existat un consens între toți respondenții, respectiv că organismele de reglementare și cele care se ocupă cu reclamațiile trebuie să fie administrativ independent de guvern. Aproximativ 85 la sută din totalul respondențiilor din toate cele trei țări au declarat că această independență este importantă. Trei sferturi, de asemenea, consideră că toate organismele de reglementare ar trebui să găsească o modalitate prin care publicul să le poată aborda cu plângeri împotriva mass-media, și că acestea ar trebui să publice toate deciziile lor în mod deschis.

Prinzing, Marlis, Blum, Roger: “Medienregulierung zwischen normativen Anforderungen und faktischen Defiziten” (“Regulamentul mass-media între cerințele normative și deficitele reale”), prezentare la conferința anuală a DGPuK-Fachgruppe Kommunikations-und Medienethik (secțiunea de comunicare și etică mass-media a Asociației de Comunicare Germană) și Netzwerk Medienethik (Rețeaua de etică mass-media), Munchen, februarie 2013.

Articol tradus din originalul german “Medienregulierung: Ideal und Wirklichkeit“.