Sursa foto: Aktuality.sk

O veste şocantă a trezit furie, revoltă şi durere luni dimineaţă. În Slovacia, un tânăr jurnalist de investigaţie de doar 27 de ani, Ján Kuciak (foto), a fost împuşcat împreună cu prietena sa, Martina Kušnírová.

Conform şefului poliţiei slovace, Tibor Gašpar, moartea este în strânsă legătură cu activitatea jurnalistică a lui Kuciak. Acesta lucra pentru site-ul Aktuality.sk unde publicase mai multe articole despre fraude fiscale şi identificarea evaziunii fiscale. De asemenea, acesta scria despre activităţile ilicite ale oamenilor de afaceri cu legături strânse cu partidul politic de la guvernare SMER. Colegii săi au publicat, în slovacă și în engleză, ultimul său material de investigație, ”de teamă că mai mulți reporteri ar putea fi omorâți, dacă urmăresc detaliile poveștii despre care lucra Kuciak, fără să cunoască și contextul”

Aceasta este prima dată în istorie când un jurnalist este ucis în Slovacia. Moartea sa a produs, în întreaga lume, un adevărat val de oroare şi revoltă. “Mi se pare foarte greu şi foarte trist pentru noi. Simt disperare şi frustrare. Asasinat din cauza muncii sale? Din cauza a ceea ce scria şi spunea colegul nostru? Este o nebunie dezgustătoare”, a declarat unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti de investigaţie din Cehia, Jaroslav Kmenta.

Şeful poliţiei slovace şi-a exprimat şi el oroarea: “Este un atac fără precedent împotriva unui jurnalist. Nu am mai avut niciodată de-a face în Slovacia cu o asemenea crimă. O condamn cu tărie şi promit că punem la lucru întreaga capacitate a forţelor noastre de securitate pentru a investiga şi a oferi răspunsuri la întrebările pe care ea le-a ridicat”.

Şi mai şocant este că se ştia despre Ján Kuciak că se află în pericol, întrucât primise ameninţări pe care le reclamase la poliţie. Jurnalistul de investigaţii Tom Nicholson, care a lucrat împreună cu Ján Kuciak, a mărturisit, potrivit Denník N, că bănuieşte o legătură între crimă şi mafia italiană care câştigă bani din fonduri europene în estul Slovaciei.

Jurnalistul ceh Kmenta răspunde ferm la întrebarea privind pericolul în care se află jurnaliştii din Europa Centrală. “Pericolul există. Este doar o coincidenţă că un act similar nu s-a petrecut şi în Republica Cehă”.

Încercarea de a opri jurnalismul de investigaţii şi eşecul unui sistem

Jurnaliştii sunt de acord, de altfel, că profesia lor nu mai e sigură. “Îl cunoşteam pe Ján Kuciak personal, deci vă daţi seama ce simt despre asta. Mi-e cald şi frig în acelaşi timp şi am sentimentul că îmi explodează capul. Sunt profund deprimat. Şi da, atunci când un jurnalist care îşi face meseria cu pasiune este asasinat, mi se pare că meseria în sine este în pericol în regiunea noastră”, a explicat pentru EJO Pavla Holcová, fondatoarea Centrului Ceh pentru Jurnalismul de Investigaţie.

Potrivit lui Kmenta, întâmplarea petrecută în Slovacia este o dovadă a eşecului unui întreg sistem. “Poliţia nu a fost în stare să prevină uciderea unui jurnalist care scria despre cazuri specifice foarte cunoscute în Slovacia, cazuri pe care în realitate chiar şi poliţiştii le investigau. E clar că au subestimat situaţia sau pur şi simplu nu au fost suficient de rapizi pentru a aresta toţi infractorii acuzaţi de înşelătorii financiare”, a declarat Kmenta pentru EJO.

Jurnalistul slovac Peter Hanák, care lucrează pentru radioul şi televiziunea naţională, vede şi el în uciderea lui Kuciak o încercare a celor bogaţi şi puternici de a opri jurnalismul de investigaţii care le stă în cale şi se opune modelului lor de business. “Singurul răspuns pe care îl pot da jurnaliştii este să nu se descurajeze. Să arate că nu aceasta este calea cea dreaptă şi că, dacă unul dintre ei este redus la tăcere, alţii îi vor continua munca. Într-o vreme în care oricum profesia este atacată din toate părţile, vom avea nevoie de şi mai mult curaj”, a mărturisit Hanák pentru EJO.

Jurnaliştii suferă şi din cauza declaraţiilor politicienilor

Faptul că jurnaliştii din Europa Centrală sunt adesea în pericol nu este cauzat doar de încrederea în general scăzută în media şi produsele acesteia, ci şi fiindcă munca lor este adesea atacată şi ridiculizată de politicieni.

Preşedintele ceh Miloš Zeman este un exemplu faimos pentru relaţia neprietenoasă cu jurnaliştii. Spre exemplu, anul trecut în mai, în timpul unei întâlniri cu preşedintele rus Vladimir Putin, acesta a declarat că “jurnaliştii sunt prea mulţi şi ar trebui eliminaţi”. Declaraţia a fost desigur o exagerare, dar cu siguranţă nu ajută la construirea unei reputaţii corecte pentru profesia de jurnalism. Recent, în campania electorală pentru preşedinţia din Cehia, a avut loc şi un atac fizic asupra unui jurnalist, produs de un suporter al lui Zeman.

“Când politicienii vorbesc în mod repetat despre jurnalişti ca despre nişte răufăcători care trebuie exterminaţi, se creează o atmosferă de violenţă în societate. De la vorbe, e doar un pas până la acţiuni. Şi deşi aceste acţiuni nu sunt duse la îndeplinire chiar de politicieni, ele sunt executate de cei care practic doar reflectă mentalitatea lor”, afirmă Kmenta.

Ameninţări cu moartea, violenţă şi intimidare în trecut

O situaţie similară cu cea din Slovacia s-ar fi putut întâmpla şi în Cehia în trecut. În 2002, cunoscuta jurnalistă Sabina Slonková a fost în real pericol atunci când o încercare de asasinare a sa a fost la un pas de a deveni realitate. Din fericire, ucigaşul însărcinat cu lichidarea sa a denunţat sub pseudonim situaţia la poliţie. Cel acuzat şi condamnat pentru tentativa de asasinare a fost Karel Srba, fost secretar general al Ministerul Afacerilor Externe condus de Jan Kavan.

Sabina Slonková,  care este în prezent redactor-şef al site-ului independent Neovlivní.cz, a descris situaţia din Slovacia ca fiind dezgustătoare şi a adresat condoleanţe familiilor celor două victime. Legătura dintre jurnalismul de investigaţii şi politică a rămas în mintea ei legată de o ameninţare permanentă.

“Sper ca politicienii să denunţe vehement această crimă oribilă şi să se asigure că ucigaşii şi cei care au ordonat crima sunt prinşi, indiferent din ce sfere provin. Eu personal cred că e foarte periculos atunci când politicienii îi acuză pe jurnalişti de corupţie şi pun o ţintă pe frunţile lor”, a explicat Slonková pentru EJO.

În mai 2002, atacatori necunoscuţi l-au agresat şi muşcat pe Martin Řezníček, un colaborator al televiziunii cehe. Cu zece ani înainte, în 1992, Václav Dvořák a fost ucis de un asasin plătit. Dosarul crimei a fost închis după mulţi ani cu concluzia că uciderea sa a fost comandată de părintele “mafiei” din Cehia, František Mrázek. Dvořák nu era jurnalist (n.tr. ci regizor de documentare şi film), dar coopera cu aceştia pentru a  dezvălui ilegalităţile lui Mrázek.

În anii 90, mafia din Cehia acuzată de evaziune în domeniul petrolier a comandat uciderea unui jurnalist pe nume Stanislav Čech de la tabloidul Blesk. Crima nu a avut loc, dar indivizii aflaţi în spatele ei au fost condamnaţi pentru tentativă de omor.

În Slovacia, Miroslav Pejko, reporter al ziarului Hospodárské novíny, este dat dispărut din 2015, iar în urmă cu zece ani, a dispărut Pavol Rýpal, jurnalist de investigaţii şi colaborator al televiziunii naţionale care investiga probleme legate de mafia autohtonă.

Un barometru al democraţiei

Conform statisticilor organizaţiei Reporteri fără frontiere, numai în 2017 au fost ucişi 54 de jurnalişti care încercau să îşi facă meseria. Până acum, în 2018 au fost deja înregistrate şase crime. Siguranţa jurnalismului ca profesie este un barometru al democraţiei, iar aceste statistici stau mărturie.

Declaraţiile jurnaliştilor cehi, publicate de Endowment Fund of Independent Journalism la doar o zi după uciderea lui Ján Kuciak, sună astfel: “Atacurile fizice şi verbale la adresa jurnaliştilor şi a muncii lor sunt atacuri asupra libertăţii de exprimare. Ca atare, uciderea reporterilor pentru că şi-au făcut meseria este un barbarism care nu poate fi acceptat de democraţiile funcţionale drept un risc al profesiei”.

Din acest punct de vedere, cea mai periculoasă regiune în ultimii ani a fost America Latină. În Mexic, spre exemplu, numai anul trecut şi-au pierdut viaţa 11 jurnalişti. Alte ţări periculoase pentru reprezentanţii mass-media sunt Irak, Pakistan, Siria şi Rusia. În Europa, astfel de incidente sunt mai rare, dar apar. Ultimul jurnalist asasinat pe continentul nostru a fost malteza Daphne Caruana Galizia, ucisă în octombrie 2017 de o bombă plasată sub maşina sa.

Intimidarea jurnaliştilor “neplăcuţi” este, din nefericire, o practică mult mai frecventă în Europa Centrală. “Jurnaliştii sunt atât de des ameninţaţi încât aproape s-au obişnuit cu asta. Cu toate acestea, ceea ce s-a întâmplat acum este complet iraţional şi de neacceptat. Nu există sentimente care pot descrie situaţia”, a declarat pentru EJO Janek Kroupa, şeful departamentului de investigaţii din radioul ceh.

Traducere realizată de Anamaria Neagu, editor EJO România.