Există o serie de oameni din industria mass-media care vor spune că profesioniştii cad din cer
Unii pretind că doar talentul natural, nu educaţia jurnalistică, este necesar pentru o carieră de ştirist. Mass-media de cercetare este în mod similar considerată de prisos, căci, indiferent de aptitudinile de care are nevoie cineva pentru a face cercetare, acestea pot fi dobândite în redacţie. Şi, redacţia în sine a fost considerată pentru mult timp ca o construcţie imobilă – cu siguranţă nu un loc care poate fi modelat. Desigur, este dificil să introduci managementul calităţii într-un astfel de mediu, cu toate acestea, acest fapt rămâne o necesitate urgentă.
Calea spre îmbunătăţire în jurnalism este lungă, îngustă şi – în acest moment – în pantă. Cartea Medienqualität durchsetzen (Implementarea calității în mass-media) este un punct de reper de-a lungul acestui traseu, autorii săi fiind hotărâți să obţină o mai bună calitate jurnalistică printr-un management inteligent, inovator al redacţiei. În acelaşi timp, autorii sunt realiști şi pragmatici: calitatea trebuie să fie implementată – împotriva rezistenţei cauzate de circumstanţe şi condiţii economice neprielnice, secţionate de vagabonzi şi de sceptici în interiorul redacţiilor.
În gastronomie, condimentele proaspete, aromate fac posibilă crearea felurilor de mâncare sănătoase. Cu toate acestea, chiar și bucătarul trebuie să își cunoască meseria. Astfel ajungem la metafora: condimentele din acest manual sunt perfecte. Exemple recente, liste de verificare, rezumate şi ilustraţii – cu predilecție legate de realităţile redacţiei elveţiene – fac acest lucru o resursă utilă, indispensabilă pentru redacţii.
Cei trei „bucătari” din spatele acestei cărți speciale se complimentează unul pe altul într-o manieră plăcută. Cercetătorul mass-media Vinzenz Wyss este un pionier jurnalistic în cercetarea de calitate din lumea academică. Peter Studer este un fost ziarist şi redactor-şef TV cu un background puternic în drept, şi ca preşedinte al Consiliului de Presă Elveţian s-a confruntat cu probleme de etică profesională şi de calitate jurnalistică mulţi ani. Toni Zwyssig a fost un profesor de jurnalism şi a realizat programul de formare SRG / SSR, una dintre cele mai ambiţioase oferte de educaţie jurnalistică de limbă germană din lume. Împreună, autorii se referă la tradiţiile de lungă durată a cercetării de calitate în jurnalism, precum şi la schimbarea managementului de cercetare. Asocierea complexă a competenţei ştiinţifice, jurnalistice şi pedagogice a dus la realizarea unei cărți foarte plăcute și uşor de citit.
Subtitlul, Qualitätssicherung, este o referinţă pentru asigurarea calităţii. Acest lucru poate suna oarecum defensiv, la o prima vedere, dar atingerea unui nivel mai ridicat de calitate jurnalistică decât ceea ce există în prezent în Elveţia poate fi o aşteptare înaltă pentru viitor. Dacă ne plângem, ne plângem de la un nivel ridicat. Multe dintre mass-media vechi şi redacţiile lor nu dispun de resurse, din cauza diverselor posibilităţi noi de publicitare în reţelele sociale şi motoarele de căutare. Astfel, în anii următori s-ar putea să fim nevoiți să ne concentrăm mai mult pe securizare decât pe îmbunătăţirea calităţii jurnalistice.
În special, pentru a atinge acest obiectiv mai modest, manualul oferă o serie de sugestii care merită să fie testate. Mulţi ar putea contribui chiar la menţinerea standardelor de calitate, fără costuri prea mari. De exemplu, stabilirea exactă a obiectivelor, discutarea continuă şi frecventă într-o manieră auto-critică a problemelor de calitate la întrunirile redacţiei, crearea de colţuri și politici de corecţie şi utilizarea de noi opţiuni online pentru ca managementul calităţii să nu fie scump. Cu toate acestea, calitățile de leader şi dorinţa de a învăţa şi de a încuraja colegii să înveţe sunt necesare.
Structura cărţii constă în şase capitole. Primul capitol tratează normele, cum ar fi normele juridice şi codurile deontologice – cadrul director pentru activitatea jurnalistică în condiţii de libertate a presei. Al doilea capitol esențial se referă la „managementul prin obiective”, şi are scopul de a convinge practicanții mass-media, care, chiar într-un mediu de redacţie, cu toate incertitudinile oferite de „rutina neaşteptată”, au obligația esențială de a stabili niște obiective clare dacă se presupune că funcționează conform unui management al calităţii. Cel de-al treilea capitol prezintă resursele şi procesul de management desfășurat în redacţii, şi cum au fost modificate ca urmare a convergenţei şi introducerii de noi birouri multimedia. Un capitol separat îl reprezintă cultura auto-critică constructivă, acest capitol explicând modul în care o astfel de cultură poate fi dezvoltată în cadrul unei redacţii prin crearea de bucle de feedback continuu şi de discuţii. Al cincilea capitol tratează dezvoltarea personală şi formarea profesională, şi ultimul capitol se analizează modul în care credibilitatea jurnalismului şi relaţiile dintre redacţii şi publicul larg pot fi îmbunătăţite cu ajutorul mediatorilor, corectării managementului şi printr-o utilizare inteligentă a media socială.
Substanţa cărţii constă în descrierea modului în care astfel de experienţe educative pot fi induse într-un proces interactiv, pas-cu-pas. Unii editori ar putea fi descurajaţi întrucât manualul este puternic influenţat de experienţa dobândită în audiovizualului public elveţian, ceea care ar putea apărea ca dificil de transferat către realităţile redacţiei din sectorul privat. Aceasta, însă, nu este o scuză pentru a neglija implicarea în managementul calităţii redacţiei.
Pe termen lung, calitatea jurnalistică va fi dobândită numai unde publicul va solicita o astfel de calitate. Numai atunci când destinatarii vor fi dispuşi să plătească pentru calitate, managerii mass-media şi jurnaliştii vor reflecta în mod serios la managementul calităţii. În acest caz, este vorba despre un cerc vicios, contrariul fiind deasemenea valabil: numai atunci când managerii din mass-media şi jurnaliştii vor începe să informeze intens publicul cu privire la mass-media şi jurnalism, publicul va fi la rândul lui bine informat cu privire la mass-media şi va cere, prin urmare, niveluri mai ridicate de calitate jurnalistică.
Vinzenz Wyss/Peter Studer/Toni Zwyssig: Medienqualität durchsetzen. Qualitätssicherung in Redaktionen. Ein Leitfaden, Zürich: Orell Füssli Verlag, 2012
Tags: calitate media, implementare, jurnalism media, management media, management prin obiective, Peter Studer, redacţie, Toni Zwyssig, Vinzenz Wyss