Țară care a fost numită cândva „Yemenul fericit” ocupă astăzi un loc avansat în topul cu cele mai nefericite țări din lume, potrivit celui mai recent clasament World Happiness Report, dat publicității de ONU. Topul a fost întocmit luând în considerare diferite aspecte precum PIB-ul pe cap de locuitor, asistența socială, speranța de viață, nivelul corupției sau libertatea socială.

Foto 1-4 – Efecte ale conflictului armat asupra locuitorilor Yemenului. Fotografii realizate de Ali Sunidar, utilizate cu permisiunea autorului.

Acest fapt este explicat din cauza situației critice din Yemen care este una din cele mai sărace țări ale lumii și în care mereu au avut loc numeroase războaie. Țara se află în mijlocul unei serii de conflicte care îi amenință stabilitatea: războiul cu insurgenții Al-Houthi care s-a declanșat în 2004, mișcarea separatistă din sud, existența membrilor Al-Qaida în anumite orașe ale țării, schimbările provocate în urma declanșării revoluției din 2011, operațiunile militare lansate pe scară largă de Arabia Saudită și aliații săi și, mai nou, atacuri teroriste în diferite părți ale țării comise de către unele celule fidele grupării ISIS.

Valorile democratice nu sunt respectate în mod egal în toate țările, mai ales în țările din lumea a treia, chiar și în cele care au un sistem republican precum Yemen, Egipt, Siria, Irak și Iran. Mai mult, situația din Orientul Mijlociu şi Africa de Nord este instabilă, în general, și în Yemen, în particular.

Corespondenţii au devenit ţinta unor atacuri din partea părţilor implicate în război 

Situația mass-media se poate explica într-un singur cuvânt: haos, mai ales din anul 2011, după ce valul ,,Primăverii arabe” a ajuns în mai multe țări. Din acest motiv, rolul jurnalistului de a transmite informațiile devine și mai greu de asumat, iar jurnaliștii trebuie să se confrunte cu o situație în care se luptă cu diferite părți care nu respectă democrația și drepturile omului la nivelul de bază, precum dreptul cetățeanului de a trăi în siguranță. Nu mai vorbim de dreptul la opinie, care este încălcat într-o mare măsură în aceste țări.

Într-o țară ca Yemen, unde drepturile fundamentale ale omului sunt adesea încălcate, jurnaliștii și mai ales corespondenţii de război își pun viață în pericol în mod constant. Ei transmit informațiile din primele linii ale punctelor de conflict și sunt mereu sub presiune. Asta le poate afecta echilibrul relatării şi uneori sunt obligaţi să renunţe la norme și să transmită doar ceea ce li se permite.

Mulți jurnaliști nu au putut să renunțe la obligaţia față de societate, iar atacurile și restricţiile la adresa lor au crescut din ce în ce mai mult. Corespondenții de război din Orientul Mijlociu și Africa de Nord care își asumă acest risc se confruntă cu diferite obstacole precum presiuni și constrângeri exercitate de către părțile implicate în conflict și care au tendința, cu diferite grade de sofisticare, să influențeze și să controleze activitatea jurnaliştilor.

Jurnaliștii și corespondenții au devenit ținta unor atacuri din partea părților implicate în conflict sau sunt excluși intenționat din scenă, indiferent de diversitatea actorilor politici. Mulți jurnaliști au fost nevoiți să părăsească țara, alții au fost ucişi, cum s-a întâmplat în cazul corespondentului Jamal Al-Sharaabi. Un alt jurnalist, Mohammed Al-Absi, a fost ucis din cauza unei anchete în care încerca să arate gravitatea corupției din ţară; alți 41 de jurnaliști fiind luaţi ca ostatici.

Fotograful de presă Ali Sunidar, într-un cadru semnat de Mohammed Al-Eez. Utilizat cu permisiunea autorului.

„Scenele de moarte nu se pot uita, iar efectul nu apare imediat, ci peste ani”

Cercetarea a fost realizată intervievând opt corespondenți, reprezentând nouă instituţii media diferite, criteriile principale de selecție a surselor fiind credibilitatea acestora și, implicit, încrederea în abilitatea surselor de a oferi informații corecte.

În ceea ce privește presiunile și constrângerile, toți corespondenții intervievați au suferit presiuni psihice (suportabilitatea războiului) și mai puțin presiuni fizice (amenințările cu moartea) și presiuni de ordin tehnic (transmiterea informațiilor în timp real). Un corespondent la un post internaţional mărturiseşte: “cu siguranță, scenele de moarte nu se pot uita, iar efectul nu apare imediat, ci peste ani”.

În procesul de colectare a datelor, corespondenții intervievați depind în mare măsură de sursele oficiale, instituțiile militare, reprezentanți ai autorităților militare, martori, platforme media și internet. Jurnaliștii intervievați au experimentat și obținerea informațiilor off the record. Mulți jurnaliști au spus că au comis greșeli în procesul de documentare din cauza primirii unor informații greșite de la surse.

Un jurnalist de la un post internaţional a declarat: „Fiecare dintre părțile implicate într-un conflict încearcă să ghideze corespondentul în favoarea ei. […] Până la urmă, nu poate exista un consens sau un acord pe teren deoarece faptele din aceste zone de conflict influenţează una dintre cele două părţi, iar jurnalistul nu poate rămâne indiferent. Acest lucru nu înseamnă adoptarea unei atitudini ostile împotriva uneia dintre părţi, ci adoptarea adevărului, care la rândul lui nu este în favoarea niciuneia dintre ele”.

,,Am fost răpit, iar răpirea reflectă valoarea jurnalistului”

Toți jurnaliștii au menționat faptul că se confruntă cu riscuri fizice (ținte ale atacurilor, tiruri de armă, ambuscade, rachete, mașini capcană și răpiri), riscuri generale precum lipsă vestelor antiglonț, lipsă securității personale, plătirea unor sume de bani pentru securitatea  personală și atașarea în armată.

Un jurnalist de la un post internaţional a spus: ,,am fost răpit, iar răpirea reflectă valoarea jurnalistului și faptul că unora din părți nu le convine existenţa lui, de aceea încearcă să îi oprească vocea sau să-i insufle frică pentru a-l opri. Prin urmare, mereu există un conflict între o putere, fie a unei grupări militante, fie a părților armate, și jurnalist”.

Unii corespondenți intervievați au mărturisit că din cauza  autorității militare care controlează teritoriul din care transmiteau este afectată relatarea lor. Aşa, deseori ajung să transmită doar punctul de vedere al unei părți implicate în conflict. Un corespondent pentru un post local spune: „M-am confruntat cu multe presiuni din partea Huthilor, am fost arestat și am interdicţie să mă aflu pe un teritoriu care este sub controlul lor. În ceea ce privește celelalte părţi, nu m-am confruntat cu nicio presiune, poate pentru că le susţin”.

Protecţia corespondenţilor în linile frontului nu este garantată iar riscul este mare. Un fost corespondent, pensionat între timp, a declarat: „Nu există nicio protecție, nicio garanție, ci o încercare a unei aventuri calculate, adică obținerea celor mai mari garanții, dar pericolul e la fiecare pas”.

Din cauza sentimentului de patriotism mulți corespondenți sunt subiectivi sau practică autocenzura

Concluzia studiului este că diferitele părţi implicate în conflict încearcă permanent să-i influențeze pe corespondenţi cu scopul de a relata în favoarea lor. Situația geopolitică în care se află jurnalistul poate avea o influenţă mare în formarea deciziei privind asumarea riscului de a transmite din primele linii ale războiului. Sechelele psihice date de prezenţa în primele linii ale războiului pot rămâne pe termen lung, sau chiar pe viaţă, chiar dacă în unele situații au un efect întârziat. Din cauza sentimentului de patriotism mulți corespondenți se lasă pradă subiectivismului sau practică autocenzura.

Corespondenții arabi intervievați sunt prudenţi când e vorba despre divulgarea tuturor constrângerilor la care sunt supuși în munca de zi cu zi.  Atitudinile de reținere şi rezervare  vin și dintr-un sentiment de autoprotecție.

Din cauza sentimentelor de patriotism şi a sechelelor suferite în timpul războiului, unii corespondenţi nu mai păstrează un echilibru al relatării şi devin partizani. Un corespondent la un post internaţional mărturește: “Este foarte greu să menținem neutralitatea, uneori nu mă puteam abține și plângeam, deoarece mă afectau psihic și era foarte greu să vorbim despre neutralitate în asemenea cazuri în care transmitem suferința oamenilor. Corespondentul nu are abilitatea de a transmite viziunea ambelor părți și riscă să devină partizan din cauza locului în care se află”.

În cazul acestor corespondenți, profesia este mai presus de orice limitări și presiuni. Interesul pentru o meserie creativă, viaţa palpitantă, lupta cu riscurile pentru aflarea adevărului şi câștigarea unui prestigiu profesional sunt doar câteva din argumentele care îi fac să continue. Munca de corespondent de război este una plină de riscuri și există mereu posibilitatea ca jurnalistul să îşi piardă viaţa. Tocmai de aceea, un corespondent de război trebuie să fie pregătit din punct de vedere psihic pentru orice posibilitate pentru că în teatrele de război nu se mai ţine cont de reguli etice sau umane, chiar şi pentru persoanele neutre, cum sunt jurnaliştii.