Superman ar verifica informațiile. Și ar folosi extensii Chrome

December 15, 2016 • Economia mass media, Etică și deontologie, Headlines, Media Digitale, Ultimele articole • by

Cuvântul anului 2016, conform Oxford Dictionary, este post-truth – post-adevărul. Marile surprize internaționale ale anului sunt votul britanicilor pentru ieșirea din Uniunea Europeană și votul americanilor pentru alegerea ca președinte a lui Donald Trump. Explicația analiștilor: demagogia, știrile false, teoriile conspirației și un nivel de alfabetizare media extrem de redus al cetățenilor au dus la aceste rezultate neașteptate.

Problemele presei sunt însă mai vechi și nu țin neapărat de existența tabloidelor (o specie care are 125 de ani) sau de discursurile populiste ale politicienilor (câteva mii de ani s-au adunat deja și aici). De asemenea, Internetul și rețelele sociale, Acarul Păun de serviciu în discuțiile despre post-adevăr, nu sunt singurele cauze ale situației actuale.

Jurnalismul s-a schimbat…

…iar redacțiile, jurnaliștii și sursele știu asta. ”Ceea ce vedem acum la TV, în timpul interviurilor, se întâmpla în trecut în faza de predocumentare”, spunea Dan Suciu, purtătorul de cuvânt al Băncii Naționale, într-o întâlnire cu studenții Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării.

Studiourile televiziunilor de știri sunt destinația preferată a intelectualilor publici (pundits), care vin, în România și aiurea, să umple spațiul de emisie cu impresiile lor pe orice subiect – de la alegerile locale, la codul fiscal și la cutremure și inundații. Informația de bază este considerată, probabil, prea scumpă, mai important este spectacolul și citatul savuros. Discuția despre intelectualii publici este prezentă în spațiul american cel puțin din anii 2000 (vezi, de exemplu, Despre jurnalism, la modul serios, a lui Barbie Zelizer), iar în cel francez, din anii 1970 (vezi cărțile lui Pierre Bourdieu), așa că ne-a fost foarte ușor, Mihaelei Păun și mie, să scriem despre ei în Deontologia comunicării publice.

O a doua chestiune este cea a materialelor jurnalistice pe bază de declarații: știrea ”X a spus că”, urmată de știrea ”Y a replicat că”. Nu ar fi nici o problemă majoră dacă am avea declarații plus context sau declarații plus verificare. În schimb, avem păreri, luări de poziție sau promisiuni propuse ca atare de redacții și rostogolite apoi de alte redacții sau de aceiași jurnaliști, pentru a umple timpul 24 de ore din 24. Tipul acesta de jurnalism a creat reflexul publicului în a accepta și a da mai departe orice tip de informație, fără discernământ – Papa îl susține pe Trump, Britanicii nu au voie să voteze în afara țării și, hmmm, Premierul este fiul lui Soros.

În fine, un alt fapt demn de menționat este folosirea strategică a emoțiilor în realizarea materialelor jurnalistice – despre care colega mea, Anamaria Neagu, a scris de curând o teză de doctorat.

Extensia Factual își arată direct pe site-urile de știri dacă o declarație a fost verificată și care este valoarea ei de adevăr. Sursa imaginii: captură de ecran revista22.ro

 

Supermanii informației corecte

Locul lăsat gol de unii jurnaliști a fost ocupat de echipe de fact – checkers – verificatori de informație. În România, din mai 2014 există site-ul factual.ro, ”Primul site de fact-checking pe politicile și declarațiile publice din România”. Declarații proeminente ale politicienilor și ale liderilor de opinie sunt verificate și etichetate drept adevărate, false sau parțial adevărate/ false, cu explicații pe larg și cu link către sursele folosite. Pe Facebook Factual are aproape 18 000 de fani, dar, în fine, pe Facebook fanii nu primesc întotdeauna toate informațiile pe care și le doresc (EJO a explicat pe larg mecanismul aici).

De curând, Factual a lansat extensia de Chrome Factual, o aplicație care funcționează pentru utilizatorii de Google Chrome care citesc știrile online. Realizarea extensiei a fost susținută financiar de rețeaua europeană TransparenCEE.

”Plugin-ul afișează rezultatele verificării de pe www.factual.ro contextual, în site-ul tău preferat de știri din care ai citit afirmația politicianului, în măsura în care există o analiză făcută pe www.factual.ro despre afirmația respectivă. Dacă simți că o afirmație nu e analizată, dă-ne un mail.” Aceasta este explicația pe care au putut să o citească cei 1151 de utilizatori care au descărcat extensia până astăzi.

De multe ori, informațiile verificate și identificate ca false, sunt cruciale, dar jurnaliștii le prezintă ca atare, fără a le verifica sau a le explica publicului, în varianta: X a spus, Y a adăugat.  Verificarea este un proces laborios și costisitor.

Cine poate fi numit premier? Verificarea se bazează pe patru texte legislative, dintre care unul este Codul Penal. La alegerile parlamentare prezența este redusă? Verificarea urmărește date electorale pe 11 ani. Care este situația proiectelor de lege legate de impozitarea multinaționalelor? Factual a consultat o fișă de proiect legislativ, trei stenograme de ședință parlamentară și Constituția.

O nouă instituție a democrației

Un raport al Reuters Institute, The Rise of Fact-Checking Sites in Europe, semnat de Lucas Graves și Federica Cherubini, arată că Factual nu este singura operațiune de acest gen, iar în țările democratice fenomenul este mai complex și câștigă teren. În Europa, majoritatea verifică afirmațiile politicienilor și ale mass-media.

În general, există două forme de organizare: o redacție mică, asociată unui nume jurnalistic de marcă, așa cum este cazul lui Les Décodeurs, de la Le Monde, sau o organizație non-guvernamentală, ca Pagella Politica sau Factual.

Finanțarea unei activități de acest gen se face din mai multe surse: granturi ale unor fundații, donații individuale și voluntariat (inclusiv din partea studenților la jurnalism, așa cum este cazul lui Stop Fake). Granturile vin de la organizații caritabile internaționale, cum ar fi Fundațiile pentru o societate deschisă, și de la guverne, prin linii de genul National Endowment for Democracy al Statelor Unite.

În Italia, Pagella Politica, iar în Franța, Désintox  au reușit să încheie parteneriate cu redacțiile unor posturi de televiziune majore, RAI și ARTE. ”Desigur, există riscuri asociate semnării unui singur contract” de acest gen, arată Graves și Cherubini.

O sursă mai redusă de venituri este reprezentată de cursurile oferite de către aceste organizații, fie pentru universități și companii de media, fie pentru alți clienți.

Politicienii și o mare parte a publicului par să ignore rezultatele verificărilor făcute de aceste organizații, când este vorba despre Nicolas Sarkozy sau despre Donald Trump. Acest lucru se poate schimba, în viitor: ”Ca răspuns la chestionarul nostru, 54% dintre organizații au indicat că au în prezent sau au avut în trecut un ziar ca partener; 55% au spus același lucru despre televiziuni, 50% despre radiouri și aproape  80% despre site-urile online de știri”, arată raportul. ”Cei care verifică informația în mod independent [reprezintă] o instituție democratică nouă, care se dezvoltă în toată Europa pentru a susține un scop comun – promovarea adevărului în discursul public”, arată Reuters Institute, de la Universitatea Oxford.

Sursa foto: https://flic.kr/p/4VJBqh, autor: istolethetv, CC 2.0

Print Friendly, PDF & Email

Tags: , , , ,

Send this to friend