Trăim într-o eră în care mediul virtual pare să ne acapareze din ce în ce mai mult. Numărul utilizatorilor rețelelor sociale continuă să crească de la an la an, Facebook poziționându-se în topul clasamentului celor mai utilizate rețele sociale (Ryan et alii, 2014, p. 133).

A devenit un obicei pentru noi să postăm tot ce facem pe Facebook. Funcțiile acestuia ne angrenează în activități zilnice, determinându-ne, în acest fel, să ne conectăm zi de zi. Postăm imagini, videoclipuri, socializăm cu prietenii virtuali și ne transpunem, astfel, într-o lume virtuală.

Există o zicală care a fost reinterpretată pentru vremurile noastre:„ Nu ai Facebook, nu exiști”. Nu știu în ce măsură aceasta se adeverește, însă pot să afirm, din proprie experiență, că totul se petrece pe Facebook. Fie că ninge, fie că plouă, informația apare pe Facebook numaidecât. Nu sunt multe persoanele care nu au cont de Facebook, tocmai de aceea, când apare cineva și spune că nu are, stârnește curiozitatea celor din jur, dar în același timp nedumerirea: Cum să nu ai cont de Facebook?!

Rețeaua de socializare a devenit pentru mulți dintre noi o sursă de informare. Sunt persoane  care nu au timp să navigheze pe toate site-urile de știri, de exemplu, iar Facebook-ul pare a fi soluția ideală pentru aceștia. Un singur click și pot vedea retrospectiva știrilor pe ziua respectivă. Desigur,  acest lucru se va întâmpla dacă vor da like paginii care postează acele știri, sau dacă au prieteni, care, la rândul lor, s-au abonat la acea pagină, sau au dat like postării. Facebook îți oferă posibilitatea de a urmări paginile preferate ale publicațiilor tale preferate, ale brand-urilor de haine îndrăgite de tine sau pagina vedetei pe care o admiri.

Trăim în era online-ului, iar instituțiile mass-media s-au conformat noului trend, astfel că, aproape toate aceste instituții au și pagină de Facebook, pentru a se conecta cu publicul lor în permanență. Publicațiile prezente pe rețeaua de socializare urmează modelul fluxului, conform căruia „audiența are acces la informație și la cultură în mod constant, eventual 24 din 24 de ore” (Flichy și Miege, apud Radu și Preoteasa, 2012, p. 35). Interesant este faptul că, până în 1950, „mass-media au funcționat preponderent în logica editorială” (Radu și Preoteasa, 2012, p. 37). Atunci a fost momentul în care „apariția televiziunii a impus schimbarea modelului de afaceri” (ibidem).

Jurnaliștii fiecărei publicații stabilesc de comun acord care sunt temele de interes public, dar care sunt, în același timp, în conformitate și cu profilul instituției. Cititorul poate fi, în acest fel, „fidelizat cu ajutorul liniei editoriale și al machetei” (ibidem, p. 38).

În ceea ce privește linia editorială, aceasta se ocupă cu identificarea temelor „care vor fi abordate în produsul de presă și modul în care se va vorbi despre ele, indiferent de evenimentele care vor apărea în viitor” (ibidem, p. 39). După ce toate aceste detalii au fost stabilite, jurnaliștii realizează materialele, articolele, știrile, care vor urma să fie postate pe pagina de Facebook a publicației, adaptându-le, în același timp, la mediul online. Prin activitatea lor pe rețeaua de socializare își doresc să atragă câți mai mulți cititori către site-ul propriu, către postul de radio sau către cel de televiziune.

Algoritmul EdgeRank și interesul public major

Putem spune că jurnaliștii, până la un moment dat, își fac datoria, însă Facebook își face datoria? Oare ne apar toate informațiile pe News Feed generate de către redacții, în condițiile în care am dat like paginii?

Am testat acest experiment în cazul meu. Deși dădusem like paginii Mediafax, pe News Feed nu îmi apăreau toate știrile din ziua respectivă, ci doar câteva, selective. Era nevoie să intru pe pagina lor pentru a vizualiza ultimele știri. S-ar părea că există un întreg mecanism prin care Facebook-ul generează pe News Feed doar informațiile pe care le crede el a fi relevante pentru utilizator.

Acest mecanism prin care Facebook filtrează informațiile poartă denumirea de algoritmul EdgeRank[1]. Implementarea algoritmului a venit ca urmare a numărului foarte mare de postări pe care utilizatorul Facebook-ului nu ar fi putut să îl urmărească în mod normal, dacă nu se realiza o filtrare a celor mai importante informații. De unde știe Facebook care sunt cele mai importante informații pentru noi? Nu știe, preconizează.

Algoritmul a fost lansat în 2010 și reinventat în 2013. În 2010 algoritmul arăta cam așa[2]:

u_e – reprezenta afinitatea utilizatorului, mai exact relația dintre acesta și conținutul unei postări;

w_e – reprezenta modul în care conținutul este cântărit și ce acțiuni a desfășurat utilizatorul în privința acestuia;

d_e – reprezenta parametrul bazat pe timp; postările noi ocupau un loc mai ridicat decât cele mai vechi.

Odată cu creșterea numărului de utilizatori de Facebook, s-a reinventat și algoritmul de filtrare a informațiilor, care în momentul de față ia în calcul peste 100.000 de alți factori, conform aceleași surse.

În acest mod, Facebook tinde să ne priveze de anumite informații, întrucât consideră că unele dintre ele nu sunt relevante pentru noi. Astfel, putem rata știri care, deși nu fac parte din domeniul nostru de interes, așa cum este el identificat de Facebook, ne-ar putea interesa la momentul respectiv. Putem spune că, într-o oarecare măsură, accesul la informație de interes public ne este îngreunat.

Am observat că, în funcție de ceea ce caut pe motorul de căutare pe care este logat  Facebook-ul meu, îmi vor apărea postări pe News Feed referitoare la acele lucruri, în special reclame sponsorizate.

Se poate afirma că se dă o mini-bătălie între rețeta unui produs media de flux și rețeta pe care o generează o rețea socială. Un produs media de flux încearcă să genereze informații care se află sub spectrul profilului său, dar în același timp și sub spectrul interesului public. Facebook filtrează aceste informații și generează doar ceea ce crede că este relevant pentru utilizator. Astfel, utilizatorul poate rata informații prețioase, de interes public major. În același timp, generarea selectivă a informațiilor îl ajută pe utilizator să parcurgă mult mai ușor News Feed-ul, care în mod normal ar fi foarte aglomerat.

Există avantaje și dezavantaje cu privire la această confruntare dintre cele două părți. Chiar și așa, Facebook-ul continuă să fie spațiul virtual preferat al oamenilor, numărul utilizatorilor activi din toată lumea ajungând în 2016 la aproximativ 1,5 miliarde.[3]

[1] http://bit.ly/1Ca51uE, accesat la data de 30 ianuarie 2016.

[2] http://mklnd.com/1kGkfdA, accesat la data de 30 ianuarie 2016.

[3] http://bit.ly/1qVayhl, accesat la data de 31 ianuarie 2016.

Bibliografie

Radu, Raluca-Nicoleta și Preoteasa, Manuela (2012), Economia mass-media, Iași, Polirom.

Ryan, T., Chester, A., Reece, J. și Xenos, S. (2014), The uses and abuses of Facebook: A review of Facebook addiction, Journal of Behavioral Addictions, vol. 3(3), pp. 133-148.

Sursa Foto: Kevin Dooley, https://flic.kr/p/e3CMyY, CC