Cazul Pomohaci: mediatizarea greșelilor liderilor carismatici

March 30, 2018 • Arii de acoperire, Etică și deontologie, Ultimele articole • by

Liderii religioși au roluri variate în comunitate, de la oficierea de slujbe religioase la consiliere spirituală. Unii sunt carismatici și atrag, pe când altora le lipsesc atributele necesare pentru a se bucura de simpatia publicului. Indiferent de aceste aspecte, publicul are mereu așteptări clare cu privire la norme de comportament și moralitate. De-a lungul timpului, percepția despre liderii religioși s-a modificat și în funcție de aparițiile acestora în media, mai ales atunci când așteptările publicului sunt în discordanță cu relatările presei despre comportamentul fețelor bisericești. Dacă media străină scrie deja de ani buni despre derapaje inacceptabile ale unor fețe bisericești, liderii religioși români nu au fost în atenția presei pentru subiecte precum homosexualitate sau pedofilie, până de curând.

Pomohaci

Sursa foto: Facebook Cristian Pomohaci

În iunie 2017 s-a vorbit pentru prima dată în media despre cazul Cristian Pomohaci, cunoscut preot și cântăreț, acuzat de pedofilie în baza unei convorbiri înregistrate între preot și un tânăr de 17 ani. La scurt timp, Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia a pornit o investigație iar preotul a fost oprit timp de  lună de la săvârșirea oricărui serviciu religios.  După ce investigația a luat și o formă juridică, Cristian Pomohaci a cerut suspendarea din preoție pe motive medicale, iar în luna iulie preotul a fost caterisit de către Consistoriul Eparhial de la Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia. Tot în 2017, sondajele au arătat că încrederea românilor în Biserică a ajuns la un minim istoric de doar 50%. Deși nu le putem corela în mod direct, scăderea încrederii în Biserică a fost motivul pentru care am investigat relația  dintre acoperirea media a cazului Pomohaci și reacția cititorilor.

În studiul meu, publicat în Revista română de jurnalism și comunicare, am încercat  în primul rând să văd cum acoperă presa din România primul caz de preot român acuzat de pedofilie. Apoi, m-am concentrat pe răspunsul publicului, prin analiza comentariilor la articolele respective.  Scopul acestui demers a fost de a verifica dacă în acoperirea mass-media a cazului Cristian Pomohaci apar stereotipuri și dacă ele sunt apoi preluate în comentariile publicului.

Din comentariile făcute de cititori la materialele de presă reiese că publicul nu îl consideră pe preot singurul vinovat pentru pedofilie sau racolare de minori, ci plasează o parte din vină instituției Bisericii Ortodoxe Române (BOR), care ar fi acoperit faptele preotului. De asemenea, știrile despre preot au reprezentat o ocazie pentru cititori să discute și alte teme de actualitate în care este implicată Biserica: modificarea Constituției privind definiția familiei, folosirea de bani publici pentru construirea Catedralei Mântuirii Neamului sau predarea orelor de religie în școli: „mocirla imorala in care zace Biserica Ortodoxa se datoreaza in mare parte popilor dar cel mai mult lipsei educatiei religioase”, spune un comentariu.

 

Cititorii percep realitatea diferit

Analiza s-a bazat pe trei  publicații online românești (adevarul.ro, ziare.com și hotnews.ro) și am încercat să înțeleg cum au acoperit acestea subiectul Cristian Pomohaci în perioada iunie-iulie 2017. Primul aspect pe care l-am luat în considerare este modul în care Pomohaci a fost prezentat în articole, pe de o parte, și comentarii, pe de alta. În timp ce publicațiile l-au portretizat ca preot, cântăreț, lider spiritual sau celebritate, publicul a avut cu totul altă perspectivă și o gamă mult mai variată de atribute. Pe adevarul.ro, publicul a discutat despre Pomohaci în termeni de  pedofil, homosexual, celebritate, bolnav psihic, om de afaceri sau agresor.

Pe ziare.com și hotnews.ro însă, cititorii nu au discutat despre Pomohaci ca persoană, ci s-au concentrat mai degrabă pe Biserica Ortodoxă Română și pe subiectele dezbătute în spațiul public, precum corupția în politică și în Biserică, familia tradițională sau căsătoriile între persoane de același sex.

Analiza de conținut a arătat că în toate articolele analizate, presa a menționat coruperea de minori,  racolarea de minori în scopuri sexuale și, de asemenea, practicarea de ritualuri de exorcizare. Toate acestea au fost redate pe un ton cu precădere neutru, obiectiv. Un rezultat cu totul diferit a apărut din comentariile publicului. Doar 10% dintre acestea au avut un ton neutru, referindu-se la subiecte politice și sociale, iar restul de 90% au arătat un ton negativ atât la adresa lui Cristian Pomohaci cât și a BOR. Este de notat faptul că articolele care l-au prezentat pe Pomohaci sub cele mai multe forme: preot, cântăreț, celebritate, au primit și cele mai multe comentarii. Celelalte articole au primit semnificativ mai puține comentarii, iar cititorii au discutat mai degrabă subiecte generale legate de BOR și societate. Mai mult, articolele care au prezentat acuzațiile privitoare la practicarea de ritualuri de exorcizare au primit și cele mai multe comentarii în care cititorii considerau că superiorii fostului preot știau de practicile acestuia, dar nu au luat măsuri, de unde a apărut în discuție nevoia de a curăța BOR de astfel de preoți.

 

Cine este responsabil?

Oamenii simt nevoia să înțeleagă de ce s-a întâmplat un lucru, care este cauza și cine este vinovat. Astfel, ei atribuie fiecărei întâmplări o cauză, iar unei persoane, responsabilitatea pentru acea întâmplare. În timp ce presa se concentrează pe atribuiri mai degrabă interne ale responsabilității, discutând doar persoana Cristian Pomohaci, publicul are o dublă abordare. Cititorii au considerat că răspunderea aparține atât lui Pomohaci ( „este bolnav psihic”,  „a fost deja acuzat de lucruri interzise”) cât și Bisericii ca instituție („Biserica îi lasă să facă așa ceva”, „mai sunt și alte cazuri”, „superiorii lui au știut, dar nu au făcut nimic”, „preoții mereu au tratament preferențial”). Un aspect asupra căruia presa și publicul au avut aceeași părere este trecutul fostului preot. În timp ce articolele menționează acuzații anterioare aduse lui Pomohaci, cititorii sunt de acord că acestea sunt dovezi care indică vinovăția și în situația prezentă.

Pentru a rezuma, deși articolele de presă au prezentat doar cazul lui Cristian Pomohaci, cititorii au folosit această ocazie pentru a face corelații și cu alți lideri religioși catolici sau ortodocși, precum și cu Biserica Ortodoxă ca instituție. Stereotipurile înrădăcinate în mentalul colectiv și prezente într-o parte a presei internaționale nu au apărut în articolele din presa românească analizată, dar s-au regăsit în comentariile publicului. Astfel, cititorii au apelat la șabloane de tipul preot-homosexual, preot-pedofil sau preot-afacerist și au făcut  numeroase referiri la situații similare din Biserica Catolică.

Toate aceste rezultate arată că există o corelație între temele generale propuse de media și răspunsul cititorilor, însă publicul reacționează în funcție de stereotipurile prezente în societatea românească și de contextul social la momentul dat. Temele abordate de cititori nu s-au rezumat la acuzele adusele preotului, ci au inclus subiecte controversate și îndelung discutate în media, precum educația religioasă în școli, schimbarea definiției familiei în Constituție, homosexualitatea în rândul preoților sau folosirea de bani publici pentru ridicarea de construcții considerate megalomane.

 

Tags: , , , , ,

Send this to a friend