A existat o recentă renaştere a proceselor care încearcă să integreze Turcia în Uniunea Europeană, totuşi susţinătorii unei asemenea acţiuni ar trebui să analizeze lucrurile cu mai mare atenţie.

Din nefericire, lucrătorii media din Occident rareori povestesc despre hărţuirea membrilor presei din Turcia. De dragul transparenţei, voi mărturisi că, chiar ca şi cercetător media şi expert în jurnalism, n-am conştientizat faptul că Primul Ministru Erdogan a condus mass media spre conformitate şi n-am ştiut de felul în care a susţinut islamizarea ţării sale. Poate că cel mai alarmant lucru este recenta dezarmare a lui Dogan, cea mai mare companie media din Turcia, pentru a demonstra o atitudine critică îndreptată către guvernarea sa.

Ginerele lui Erdogan a fost numit ca CEO al celuilalt conglomerat media, Calik. Redactorii şefi neprielnici au fost înlocuiţi, iar jurnaliştii care riscă o remarcă critică s-ar putea să facă faţă unor mustrări chiar din partea primului ministru însuşi (sau mai rău, se pot trezi închişi ca „terorişti”).

Comportamentul aminteşte de Silvio Berlusconi, și, sub anumite aspecte, chiar de „Gleichschaltung” al media de către Hitler şi Goebbels din timpul regimului nazist din Germania. În conformitate cu Indexul Libertăţii Presei de la Reporteri fără frontiere, Turcia se află pe locul 148.

Datorez aceste cunoaştințe ale mele de aici Asociaţiei de Training în Jurnalism European (European Journalism Training Association -EJTA), asociaţia şcolilor de jurnalism din Europa. În timpul întâlnirilor anuale, redactori turci renumiţi şi cercetători media au furnizat informaţii detaliate despre evoluţiile dramatice din ţara lor.

Potrivit imaginii de ansamblu, o tânără cercetătoare şi participantă la conferinţă a descoperit s-ar părea, că urma să-şi piardă slujba doar la câteva zile după conferinţă. Decanul universităţii ei a vrut să o dea afară după ce un ziar radical de dreapta a acuzat-o că ar aparţine interzisului Partid al Muncitorilor din Kurdistan PKK. Datorită protestelor studenţeşti, această decizie a fost revizuită de rector. Oricum, astfel de procese de intimidare crează un climat otrăvitor. Cu siguranţă nu este cea mai bună pre-condiţie pentru integrarea acestei uriaşe naţiuni în Uniunea Europeană, care deja este zdruncinată de criza financiară.

Articol origina publicat în Die Furche, Nr. 24/2012