Faceți ce spun eu, nu ce fac eu. Mass-media și responsabilitatea

May 28, 2013 • Etică și deontologie • by

Propunerea Uniunii Europene de a consolida organismele naționale de autoreglementare mass-media a declanșat o nouă dezbatere referitoare la instituțiile de reglementare și dacă ele își îndeplinesc sau nu sarcinile în mod eficace și eficient. Într-un proiect de cercetare la nivel european “Responsabilizarea mass-media și transparența în Europa” (MediaAcT) au fost intervievați jurnaliști din 14 țări pentru a vedea cât de eficientă este reglementarea mass-media, și modul în care acestea trebuie să se schimbe. Acest raport evidențiază câteva dintre concluziile preliminare.

Neelie Kroes, vicepreședinte al Comisiei Europene, a provocat agitație în rândul jurnaliștilor și managerilor mass-media atunci când, în luna ianuarie a acestui an, a lansat propunerile sale privind reglementarea mass-media și măsurile de protejare a libertății presei. “Grupul la nivel înalt privind libertatea și pluralismul mass-media” întemeiat de Neelie Kroes s-a concentrat asupra consecințelor pluralismului mass-media din Europa de Est și de Sud. Acesta a propus, de asemenea, consolidarea organismelor naționale de autoreglementare a mass-media, recomandând ca toate statele membre ale Uniunii Europene să aibă mass-media sau consiliul de presă independente, care – spre deosebire de situația actuală – ar trebui să poată impune sancțiuni stricte în multe țări europene.

Mai mulți jurnaliști și mai multe asociații mass-media au interpretat raportul ca un semn că UE a dorit să restrângă libertatea presei. În special jurnaliștii britanici au fost deosebit de sensibili la dezbatere, întrucât guvernul britanic și mass-media sunt în prezent într-o luptă privind stabilirea formei organismelor lor proprii de reglementare. Guvernul britanic a ordonat o revizuire a mass-media după ce a apărut știrea că unii reporteri de la News of the World au accesat mesajele vocale ale jurnaliștilor. Lordul Justice Leveson, care a efectuat o investigație vastă în materie, a criticat eșecul organismului de autoreglementare din Marea Britanie, respectiv eșecul Comisiei Contestațiilor de  Presă în a verifica excesele tabloidelor. El a pledat pentru un sistem de “auto-reglementare controlat”, un sistem prin care mass-media să se auto-controleze într-un cadru legal reglementat de comun acord. Propunerile sale au împărțit guvernul britanic și mass-media.

Modele vechi versus modele noi de responsabilizare mass-media

Cu presiunile actuale existente pe piața extrem de competitivă și din ce în ce mai digitalizată, sunt încă relevante modele tradiționale de auto-reglementare mass-media, folosind codurile de conduită profesională și consiliile etice? Sau avem nevoie de noi forme participative de responsabilizarea mass-media, care implică atât jurnaliștii cât și pe cei care folosesc mass-media? Ce rol joacă instrumentele de responsabilizare tradiționale și instrumentele noi, de multe ori bazate pe web, în cadrul diferitelor sisteme mass-media și culturi ale jurnalismului în Europa?

O echipă de cercetare a analizat aceste întrebări în cadrul proiectului internațional de cercetare “Media Responsabilitate și transparență în Europa” (MediaAcT) în cadrul Institutului de Jurnalism Internațional Erich Brost de la Universitatea Tehnică din Dortmund. 1762 de jurnaliști din doisprezece țări Europene (Germania, Franța, Italia, Finlanda, Austria, Elveția, Polonia, Olanda, România, Marea Britanie, Estonia și Spania) și două țări arabe (Tunisia și Iordania) au fost chestionați în 2011 și 2012.

O putere mai mare pentru responsabilizarea mass-media

Conform rezultatelor sondajului, jurnaliștii sunt la curent cu existența legilor, liniilor directoare și regulamentelor care pot afecta munca lor. În aproape toate cele 14 țări implicate în studiu, jurnaliștii au declarat că ei consideră legislația mass-media și liniile directoare etice stabilite de redacția lor ca având cel mai mare impact asupra activității lor. Ei au stipulat, de asemenea, că instrumentele tradiționale de auto-control, cum ar fi consiliile de presă și codurile mass-media de conduită profesională, exercită o influență mult mai mică decât codurile propriilor lor redacțiilor.

Din punct de vedere empiric, este de înțeles că Uniunea Europeană pune la îndoială potențialul actual al sancțiunilor pe care consiliile de presă europene le au la dispoziție. Și, în timp ce consiliile de presă sunt adesea ridiculizate ca fiind “tigri fără dinți”, profesioniștii din mass-media consideră alte alternative ca fiind chiar mai puțin acceptabile.

Jurnaliștii care au participat la studiu cred că ombudsmen și criticile mass-media realizate în reviste de specialitate, mass-media și organismele externe, cum ar fi ONG-urile și oamenii de știință, au doar un impact marginal. Aceștia consideră, de asemenea, că modelele recent dezvoltate de monitorizare mass-media, cum ar fi blogurile jurnaliștilor, sau cetățenii înșiși, nu sunt încă în măsură să concureze cu instrumentele tradiționale de reglementare.

Jurnaliștii mai tineri sunt mai dispuși să ia în considerare formele alternative de reglementare și responsabilitate. Platformele de social media sunt evaluate ca fiind cele mai importante instrumente de responsabilizare a presei. Jurnaliști chestionați au afirmat că au primit foaete multe feedback-uri și critici de la publicul lor prin intermediul rețelelor Facebook și Twitter. Dialogul cu publicul lor prin intermediul mass-media sociale este deosebit de important pentru jurnaliștii din cele două țări arabe care sunt afectați de experiența lor cu cenzura guvernamentală.

Este responsabilitatea companiilor mass-media

Privind modul în care punctele de vedere ale jurnaliștilor cu privire la auto-controlul și responsabilitatea mass-media diferă în mai multe țări, devine evident că jurnaliștii din țările din nordul Europei, care au o lungă istorie de structuri profesionale și de auto-control apreciază consiliile de presă și codurile de presă mult mai mult decât colegii lor din alte țări. În țările de est și sud-europene, cultura profesională a jurnalismului este mai puțin dezvoltată și conștiința profesională este mai puțin specifică. Codurile de conduită profesională au o valoare mult mai mică în aceste țări în care jurnaliștii se bazează mai mult pe orientările folosite în propria lor redacție.

Sondajul evidențiază că principalele companii de media influențează protejarea standardelor profesionale și etice – în acest context, ele joacă un rol mai important decât asociațiile profesionale. Jurnaliștii care lucrează în redacțiile de știri care sprijină dezbaterea privind jurnalismul de calitate acordă o mai mare importanță instrumentelor de auto-control mass-media și par a fi mai sensibili la tema responsabilității mass-media, în general.

De asemenea, studiul realizat de MediaAcT arată că jurnaliștii independenți sunt considerabil mai dezinteresați de subiectul auto-reglementării și responsabilității mass-media. Jurnaliștii care nu sunt de foarte mult timp într-o redacție par să își facă griji mai multe privind comercializarea viitorului lor articol decât responsabilitatea mass-media. Pe lângă toate acestea, jurnaliștii independenți numai rareori devin ținta criticilor din partea ombudsmen, bloggerilor mass-media sau a altora.

Efectele periculoase ale outsourcing-ului (externalizării)

Companiile media trebuie să înțeleagă că, în cazul în care continuă să-și externalizeze sarcinile editoriale, își pun în pericol succesul. Procedând astfel, ele creează o clasă de jurnaliști mai puțin implicați, care este mai puțin preocupată de standardele profesionale. Pericolul este că această presiune descendentă exacerbează problemele existente ale credibilității mass-media.

În Europa de Est și de Sud, jurnaliștii sunt chiar mai sceptici cu privire la conceptul de transparență a mass-media. Mulți jurnaliști spanioli, italieni, români și polonezi cred că publicarea de corecții sau transparentizarea on-line a proceselor de luare a deciziei din cadrul redacției vor deteriora legătura de încredere dintre jurnaliști și public. Mai mult decât oriunde în altă parte, jurnaliștii acestor patru țări, precum și cei din Iordania și Tunisia au spus cercetătorilor că au lucrat pentru mass-media clar orientate politic, și, prin urmare s-au simțit presați de către guvern sau că munca lor a fost constrânsă de o idee politică specifică.

În aceste țări, jurnaliștii și utilizatorii mass-media, au probabil așteptări diferite privind credibilitatea jurnalistică și un sistem eficient de auto-reglementare. Dar este modelul de responsabilitate mass-media al țărilor din nordul Europei imun pe termen lung la influența modelului de responsabilitate mass-media al țărilor din Europa de Sud și Est?

Critica din partea publicului nu este apreciată

Doar jumătate dintre respondenți recunosc că iau în serios critica publicului. Jurnaliștii preferă să definească “jurnalismul de calitate” în termenii lor sau prin prisma colegilor lor. Când au fost întrebați față de cine se simt responsabili, 95 la sută dintre jurnaliști au spus că față de propria lor conștiință – se simt mai puțin constrânși de “standarde jurnalistice profesionale” sau de “sursele” lor și cu atât mai puțin de “publicul-țintă” (82 la sută), și de “public, în general” (74 la sută).

Concluzia studiului este că, pe de o parte, jurnalismul este încă o profesie afectată în primul rând de etica individuală, și mai puțin de standardele profesionale comune, sau de celalte, mulți jurnaliști fiind prea ignoranți în ceea ce privește cele mai importante părți interesate: publicul lor, chiar dacă viitorul mass-media tradiționale pare precar.

În general, jurnaliștii susțin că sunt transparenți și deschiși în munca lor. În sprijinul acestor afirmații solicită publicarea structurii acționariatului mass-media și afirmă că vor să fie contactați on-line de către publicul lor, dar nu le plac organismele și procesele care pun la îndoială rolul lor tradițional de gatekeeper-i.

Critica între colegi nu este comună

În multe țări, aproape că nu există nici o cultură a criticii din partea colegilor din cadrul redacțiilor. Doar o treime din toți jurnaliștii intervievați au admis că își critică de multe ori sau frecvent colegii. Una dintre excepții este Finlanda, unde redacțiile sunt mai puțin organizate ierarhic, iar jurnaliștii sunt criticați mai des de către colegii lor.

Criticile externe din partea politicienilor, oamenilor de știință sau utilizatorilor mass-media sunt, de asemenea, considerate nedorite și sunt adesea percepute de către ziariști ca fiind abuzive. Dar rezistă această atitudine într-o eră în care instituțiile influente fac apel la mai multă transparență mass-media? Un model de jurnalism care nu reușește să inițieze o dezbatere critică cu privire la punctele slabe și problemele sale, probabil ratează oportunitatea de a-și evidenția punctele forte și rolul său esențial într-o democrație eficientă în era digitală.

Mai multe stimulente pentru auto-reglementare

Acest studiu ar trebui să acționeze ca un apel la trezire. Pe de o parte, aproape 95 la sută din respondenți au fost de acord cu afirmația “responsabilitatea mass-media este o condiție indispensabilă pentru libertatea presei”, în timp ce pe de altă parte, datele arată că jurnaliștii calculează cu precizie ce îi “costă” să respecte regulile – sau nu.

În cazul în care mass-media doresc să evite represiunile politice pe termen mediu, nu trebuie să considerăm declarația de mai sus ca reprezentând doar vorbe goale. Modele de auto- control reglementat – în cazul în care guvernul stimulează auto-controlul mass-media prin stabilirea de stimulente financiare și juridice, dar, desigur, se abține de la orice sancțiuni – ar putea fi o soluție. Datele noastre arată în mod clar că jurnaliștii nu doresc intervenția statului – declarația “sistemele formale de reglementare mass-media sunt deschise abuzului politic” a fost puternic susținută de aproape 1.700 de jurnaliști care au participat la sondajul nostru. Dar chiar și ei percep instrumentele existente ca fiind insuficiente, – în contrast puternic cu reprezentanții industriei care, ca și reacție la raportul Grupului la nivel înalt, au susținut că sistemele existente de auto-control al mass-media funcționează corect și bine. De exemplu, în timp ce mulți reprezentanți ai industriei din Marea Britanie s-au opus cu voce tare oricărei forme de co-reglementare, jurnaliștii din Marea Britanie au susținut cel mai mult declarația “pentru ca auto-controlul mass-media să fie eficient este nevoie de mai multe sancțiuni”.

Există o divergență de opinie cu privire la maniera în care auto-controlul mass-media poate deveni mai eficient, dar există deja câteva exemple inspirate din Europa. Redacțiile irlandeze primesc beneficii legale atunci când se angajează în mod activ în responsabilizarea mass-media. Aceste exemple ar putea deveni trend-setteri într-un moment în care jurnaliștii începând cu cei din Finlanda și până la cei din România consideră presiunea economică ca cea mai gravă amenințare pentru jurnalismul de calitate.

Metodologie

Acest raport prezintă pentru prima dată rezultatele proiectului internațional de cercetare “Media Responsabilitate și transparență în Europa” (MediaAcT). Proiectul se bazează pe o colaborare între instituțiile partenere din Europa de Est și de Vest și lumea arabă. Institutul de Jurnalism Internațional Erich Brost de la Universitatea Tehnică din Dortmund, Germania, a fost responsabil de coordonarea proiectului. Proiectul se desfășoară pentru o perioadă de trei ani și se va încheia în iulie 2013. Studiul se concentrează pe o analiză cultural comparativă a instrumentelor de responsabilizare mass-media (MAI) tradiționale și inovatoare, atât online cât și offline. Baza studiului este un sondaj standardizat on-line format din 1762 jurnaliști din 14 țări. Studiul, care a identificat atitudinile profesioniștilor din mass-media față de diferite instrumente de responsabilizare mass-media, a fost realizat în 2011 și 2012. Informații suplimentare sunt furnizate pe site-ul proiectului www.mediaact.eu.

O versiune germană a acestui articol a fost publicată în revista germană de comerț “Message – Internationale Zeitschrift für Journalismus” nr. 2/2013

Photo credits: MediaAcT

Articolul a fost tradus de pe website-ul englez EJO, cu titlul “Do as I Say, not as I Do.   Media and Accountability”

 

Print Friendly, PDF & Email

Tags: , , , , , , , , , ,

Send this to friend