* Articol de curtoazie al Centrului de Jurnalism European

De ce este UE atât de ineficientă când vine vorba de susținerea libertății presei și a pluralismului media ?

Vice-Președintele Comisiei Europene pentru Agenda Digitală, Neelie Kroes, a adresat această întrebare într-o notă către Seminarul Parlamentului European despre Libertatea Media din Statele Membre UE din luna mai. Pe scurt, ea a trasat următoarele probleme:

• Condițiile cadru practice, economice, culturale și legale pentru pluralismul media și libertatea presei variază masiv de la un stat membru la altul și astfel nu se pot descrie dintr-un singur punct de vedere;
• Dacă UE ar aborda o acțiune pluralistă, nu ar trebui să se centreze pe exemple negative din anumite state membre (precum cel mai recent în Ungaria, sau Italia acum câțiva ani), ci ar trebui să se axeze pe o abordare generală și universală;
• Statele Membre nu au împuternicit UE până acum cu puterea de a apăra direct în primul rând libertatea mass media, cel puțin nu în cadrul Statelor Membre;
• Problema este agravată de faptul că jurnalismul, poate cel mai relevant aspect al pluralismului media, trece în prezent prin schimbări profunde aduse de Internet, și rezultatul unor astfel de schimbări este încă necunoscut;
• Subvențiile publice ce au scopul de a susține modelele de afaceri potrivite pentru jurnalism ar fi irosite deoarece ele doar ar prelungi eventual procesul inevitabil al realinierii fundamentale din sector.

Eu aș fi de acord cu tot ce s-a menționat mai sus. Comisia Europeană însăși a demonstrat într-un studiu din 2009 cu privire la Indicatorii pentru Pluralismul Media din Statele Membre (vezi comentariile mele în engleză aici și în germană aici ) câți factori diferiți influențează libertatea presei și ce varietate mare de evenimente interacționează în fiecare țară.

 Monitorizarea pluralismului media

Cu toate acestea, studiul a avut capacitatea de a dezvolta o abordare viabilă în măsurarea prin comparație a pluralismului media, și totuși se află într-o stare latentă de când a fost prezentat. „X” s-a ferit să aplice efectiv etalonul furnizat. Lăsându-l la nivel teoretic, cu siguranță s-a asigurat că niciun stat membru, companie media, sau grup de lobby nu ar putea fi ofensat, și îmi imaginez că a existat ceva rezistență împotriva colectării unor sume mai mari de bani pentru o problemă care este, oricum, dincolo de competența Uniunii Europene.

Totuși, aș argumenta că o perspectivă comparativă asupra pluralismului media care ia în considerare multiple fațete, precum distribuția proprietății, mărimea pieței și fragmentarea, economia, abordările pentru (auto)-reglare, genurile, și diversitatea culturală, are o evidentă valoare adăugată la nivel european. În timp ce probabil în prezent nu ar fi potrivit pentru UE să realizeze legi în acest domeniu, UE ar putea totuși să furnizeze informații și observații mai mari decât suma părților sale, adică sistemele media adânc înrădăcinate ale statelor membre individuale (*i).

Inițiative jurnalistice abandonate

Încă două inițiative legate de jurnalism au fost abandonate de instituțiile UE în ultimii câțiva ani înainte ca măcar să ajungă la stadiul unui proiect pilot. Un astfel de proiect, în 2010, urma să furnizeze subvenții specifice pentru echipe multi-naționale de jurnaliști de investigație. Deși bine intenționat, proiectul a fost rău conceput pentru că a luat prea puțin în considerare mentalitatea și metodele de lucru ale jurnaliștilor, și a întâmpinat greutăți în a stabili un paravan de protecție între UE ca structură guvernamentală și subiecte de investigație potențial sensibile, dacă nu ofensatoare. A fost abandonat pe motive întemeiate, dar a privat publicul de mai multe povestiri captivante în valoare de 1 milion de euro, chiar și având la bază configurația planificată de la început.

Celălalt, în 2011, a căutat să pună bazele unor burse Erasmus pentru  jurnaliști, proiect care trebuia să susțină sejururi prelungite ale jurnaliștilor profesioniști și organizațiilor media în altă țară UE. Aceasta a fost o sarcină europeană autentică care ar fi ajutat, cu toate că treptat, la atenuarea punctului de vedere național predominant al mass media. Jurnaliștii ar fi avut oportunitatea să învețe despre alte State Membre, să experimenteze în mod direct metodele de lucru ale colegilor lor, și să aprecieze abordarea folosită în alte țări pentru probleme de interes general. Din păcate inițiativa a fost anulată înainte ca ea măcar să poată începe serios.

Toate proiectele de mai sus au fost inițiate direct sau indirect de către Parlamentul European și predate către Comisia Europeană pentru a le investiga fezabilitatea și pentru a le implementa mai târziu. Niciunul dintre ele nu a supraviețuit – și totuși niciunul nu avea direct în intenție să finanțeze vechea moștenire a modelor de afaceri din mass media. Toate cele trei concepte au fost mai degrabă agnostice în ce privește cadrul organizațional și în primul rând dornice să investească pentru beneficiul povestirilor jurnalistice, pentru abilitățile profesionale ale jurnaliștilor individuali, varietatea media în general, și pentru o sferă publică europeană.

Despre spumă și sfere

Totuși, oamenii au discutat mult timp dacă o sferă publică europeană ar fi posibilă și dacă ar fi, cum ar putea fi obținută. Argumentul este că integrarea europeană poate fi întărită doar dacă cetățenii încetează eventual să se mai identifice doar cu țările lor de origine și să considere Europa un spațiu politic comun de acțiune care merge dincolo de interese particulare mărunte ale Statelor Membre. Argumentabil, suntem la ani lumină distanță de un astfel de stat european fericit.

Cu toate acestea, două metafore noi, îndrăznețe dar totuși abile, au fost recent introduse în discuție. Alexandros Koronakis numește sfera publică europeană ca fiind fragmentată în sfericele, unde se urmăresc mult mai multe interese speciale de către toate tipurile de mass media decât s-a întâmplat vreodată înainte, dar în același timp există o lipsă de conștientizare generală și suficient cuprinzătoare a subiectelor legate de UE.

Și Ronny Patz a descoperit ceea ce el numește „spuma UE”, un termen care se referă la ideea bulei UE sau a bulei de la Brussels, care este deseori folosit pentru a descrie comunitatea strânsă de experți europeni care comunică informat unul cu altul, în timp ce rămân puțin cunoscuți de public. Ronny a explorat modul în care subiecte europene apar pe bloguri care nu sunt exclusiv despre Europa și care sunt scrise în multe limbi diferite în loc de doar limba engleză sau franceză, de rigueur lingos of EU aficionados. Diagnosticul său: o dată ce poți fi deranjat deoarece le cauți, subiectele europene de fapt pătrund în cuprinzătoarea sferă a blogurilor. Ceea ce le face să semene cu o spumă, mai degrabă decât cu o bulă, este lipsa lor de interconectare – ele rareori având legătură unul cu altul și rareori angajându-se într-o dezbatere reală.

Dat fiind că blogurile tind să fie mult mai prompte decât vechea mass media și deoarece multe din ele se ocupă de mai multe zone de interes specifice decât publicațiile de masă, eu consider denumirea de „spumă” UE ca pe un indicator care confirmă că cel puțin substratul pentru o sferă publică europeană există deja. Provocarea acum este aceea de a crea o conștientizare mai mare a acestui faptului și de a începe conectarea punctelor – sau, pentru a rămâne constanți, de a unifica bulele.

Listă- To-do (de realizat)

Așa că, ce poate Uniunea Europeană să facă în legătură cu asta ? Toate se reduc la un singur cuvânt:  CONECTARE. Un studiu cantitativ  (PDF) legat de proiectul mai sus menționat Erasmus pentru jurnaliști a arătat, și nu e surpinzător, că în medie, mass media din Statele Membre UE dedică un procentaj mic, de o singură cifră, din totalul știrilor pentru probleme ce privesc celelalte State Membre, fără a lua în calcul instituțiile Europene.

Această situație neplăcută ar putea fi probabil îmbunătățită în câteva moduri:

• Să-i facă pe jurnaliști mai conștienți de ce se întâmplă în alte State Membre și mai competenți în cuprinderea lor. Un program de schimb asemănător cu Erasmus ar putea fi un început măreț (care recent a fost de asemenea sugerat de Consiliul European pentru Afaceri Străine, PDF). Acesta ar putea include profesioniști în stagiu, precum și studenți la jurnalism sau bloggeri.
• Să continue și să extindă masiv inițiative precum acreditarea bloggerilor la întâlniri ale Consiliului European, Consiliului Uniunii Europene, sau alte evenimente la nivel înalt ale instituțiilor europene, precum și ale guvernelor naționale. Bloggerii adaugă o mare varietate de voci și perspective pentru acoperirea problemelor UE și a celor naționale, și adoptă tonalități mult mai prietenoase pentru cititor decât mulți corespondenți uzați.
• Să susțină cumularea semnificativă și traducerea competentă a subiectelor europene. Până acum, Google Translate deseori împiedică cititul reconfortant, în timp ce deocamdată traducerile realizate de oameni oferă o experiență mult mai naturală. Portalul presseurop.eu, care este plătit de Comisia Europeană cu suma de 3,2 milioane de euro anual, este un început excelent, precum și proiectul de voluntariat bloggingportal.eu.
• Să creeze stimulente pentru distribuția peste graniță de articole din toate categoriile mass media, de exemplu printr-un regim de copyright simplificat și investiții în instrumente de traducere gratuite de tip sursă deschisă. În special când companiile mass media reduc corespondenții străini, devine mai important să găsim parteneri competenți pe terenul propriu.
• Să stabilească un fond de subvenții de călătorie de uz general pentru reporteri. Câteva inițiative ca aceasta există special pentru jurnaliștii de investigație, ceea ce este bine, dar îngustează câmpul prea mult pentru a putea crea un impact asupra cuprinderii și conștientizării la nivel european. Nu este cazul spectaculos al avertizatorilor de integritate care crează o coeziune între publicul dornic de știri din Statele Membre, ci mai degrabă expunerea la probleme zilnice cotidiene.
• Să găsească metode pentru a dezvolta mass media europeană generală precum European Daily, adică publicații ce nu se adresează în principal Bulei de la Brussels (ca, de exemplu, Vocea Europeană). Adresarea către întreaga UE ca și cum ar fi un public întreg schimbă în mod automat perspectiva, atât timp cât acoperirea nu devine prea tehnică, dar mai degrabă acoperă afacerile curente de interes general.
• Să înceapă să dezvolte un concept pentru o organizație media publică europeană de servicii complete. Canalul TV de știri Euronews primește aproape 19 milioane de euro pe an în subvenții de la Comisia Europeană (PDF) cu, oricum, ratinguri de audiență ce nu pot fi cuantificate- fără a menționa cele 9 milioane de euro cheltuite anual pe postul fără prea mari rezultate EuroparlTV. Acestea ar putea fi convertite pentru finanțare.
• Și, în final, instituțiile europene ar trebui să țină seama de sfatul lui Robert Madelin, director general al departamentului pentru Societatea Informațională a Comisiei Europene (care, în curând, și în mod adecvat, va fi renumit DG CONNECT) așa cum reiese din articolul din The Guardian: Urmărește o strategie de comunicare media socială, deschisă, autentică și personală la toate nivelurile ierarhice, în timp ce, în mod deliberat se cultivă un înalt nivel de toleranță raportat la orice greșeli și pași greșiți care ar putea avea loc.

* Articolul original poate fi găsit la Centrul de Jurnalism European, 16 august 2012.