Ceva cu adevărat dramatic se petrece cu peisajul nostru mediatic, cu sfera publică, dar și cu jurnalismul, fără aproape ca noi să observăm și, cu siguranță, fără o examinare serioasă sau o dezbatere publică așa cum ar trebui. Ecosistemul nostru de știri s-a modificat mai dramatic în ultimii cinci ani, decât poate, în orice alt moment din ultimii cinci sute de ani. Asistăm la salturi uriașe în ceea ce privește capacitatea tehnică: realitate virtuală, live video, roboți de știri cu inteligență artificial și aplicații de chat – și schimbări masive în control și finanțe, toate pun viitorul ecosistemului nostru de publicare în mâinile câtorva care acum controlează destinul multora.

Social media nu a înghițit doar jurnalismul, ci a înghițit totul

A înghițit campaniile politice, sistemul bancar, istoriile personale, industria de petrecere a timpului liber, industria de vânzare cu amănuntul, chiar și guvernul și sistemul de securitate. Telefonul din buzunarul nostru este portalul nostru către lume. Cred că, în multe privințe, acest lucru vestește oportunități enorme pentru educație, informare și conectare, dar aduce cu sine și o serie de riscuri existențiale.

Ar trebui să acceptăm aceste riscuri? Înțelegem cu adevărat care sunt ele? Depunem suficiente eforturi ca să interogăm noile sisteme de putere care au puterea de a provoca guvernele, dar care nu sunt trase la răspundere, cu excepția piețelor, și care, sunt, în mod intenționat, opace.

Vreau să examinez modul în care jurnalismul a schimbat puterea internetului și în mod specific, rețelele sociale.

Să începem cu o poveste de actualitate

A fost o săptămână bună pentru imaginea publică a jurnalismului. Spotlight, povestea fictivă a modului în care Boston Globe a investigat acuzațiile de abuz asupra copiilor în cadrul Bisericii Catolice în anii 2002 și 2003, tocmai a câștigat Oscarul pentru cel mai bun film. Spotlight este o scrisoare de dragoste pentru jurnalismul de investigație, și are avantajul de a fi în mare parte adevărată. Cu toate acestea, alte lucruri se întâmplau în momentul respectiv la Boston Globe, care spun o poveste diferită despre jurnalism. Cu un deceniu înainte de descoperirea scandalului de abuz, Globe a fost cumpărat de New York Times cu peste 1 miliard $. În 2013, la un deceniu DUPĂ ce Globe a luat un premiu Pulitzer pentru poveste, a fost vândut din nou, de data aceasta de către Times lui John Henry, proprietarul Red Sox și FC Liverpool pentru 70 de milioane $.

Așadar, de-a lungul a 20 de ani, o instituție de presă cu o vechime de peste o sută de ani a pierdut peste 90% din valoarea sa, în ciuda faptului că a depășit pragul de de excelență și de importanță în jurnalism. În septembrie 2002, la doar câteva săptămâni după ce echipa Spotlight a tipărit primele acuzații grave de abuz asupra copiilor de către preoți, a fost lansat Google News.

De fapt, în post-scriptum la Spotlight, ni se atrage atenția în legătură cu paradoxul efectului pe care internetul l-a avut asupra jurnalismului: poveștile au ajuns într-un scurt timp mai departe, încurajând astfel mai multe anchete și dezvăluiri în întreaga lume. Internetul a permis, în esență, ca investigația Globe să devină internațională. Cu toate acestea, undeva departe de ochii publicului, în 2003 editorii de la Globe își frângeau mâinile în legătură cu incertitudinea modelului fundamental de afaceri.

Boston Globe nu este însă singurul în situația asta. Washington Post, unde Marty Baron – personajul Liev Schreiber din Spotlight – este acum redactor a fost, de asemenea, vândut în 2013 – fondatorului Amazon, antreprenorul Jeff Bezos.

Marile familii americane din domeniul editorial, Sulzberger care deține the New York Times și Graham care deținea the Post, pur și simplu nu au putut finanța tranziția la un viitor digital a două branduri de știri în luna august. Aici, în Marea Britanie, știm cum e. The Independent nu mai scoate ziare în această lună, iar în ultimii zece ani, 300 de ediții locale tipărite au dispărut.

Internetul și rețelele sociale dau posibilitatea ca munca jurnaliștilor să aibă un impact mai mare, dar în același timp, fac ca presa scrisă să devină o afacere nerentabilă.

Ce s-a întâmplat cu jurnalismul în ultimii cinci ani, prin impactul social media, a fost o transformare la fel de mare ca ce s-a întâmplat cu cincisprezece ani în urmă, când am crezut că nu v-a putea fi nicio schimbare mai mare decât răspândirea internetului pe scară largă.

Două lucruri semnificative s-au întâmplat deja cărora nu le-am acordat suficientă atenție:

În primul rând, producătorii de știri au pierdut controlul asupra distribuției.

Aceasta s-a mutat către rețele și platforme de socializare pe care editorii nu ar fi putut să le construiască nici dacă ar fi vrut. Filtrarea se realizează prin algoritmi și platforme care sunt opace și imprevizibile. Producția de știri a îmbrățișat acest lucru și noii veniți, ”digitali nativi” precum BuzzFeed, Vox și Fusion s-au dezvoltat plecând de la premiza că lucrează în cadrul acestui sistem, nu împotriva lui.

În al doilea rând, rezultatul inevitabil al acestui fapt este creșterea puterii companiilor de social media.
Cel mai mari companii de platforme și de rețele de socializare, Google, Apple, Facebook, Amazon, și chiar și companiile de rangul doi cum ar fi Twitter, Snapchat sau companiile emergente producătoare de aplicații de mesagerie instantă, au devenit extrem de puternice în ceea ce privește controlul a ce se publică și a celor care publică, dar și în ceea ce privește modul de monetizare a procesului de publicare.

În acest sens, există acum o concentrație mult mai mare de putere decât acolo a fost vreodată în trecut. Rețelele favorizează economiile de scară, astfel încât atentă noastră organizare a pluralității de pe piețele media, cum ar fi Marea Britanie, dispare instant, iar dinamica pieței și legile anti-trust pe care se bazează americanii pentru a rezolva astfel de anomalii eșuează.

Revoluția mobilă este principalul responsabil
Din cauza revoluției mobile, timpul pe care îl petrecem online, numărul de lucruri pe care îl facem online și atenția pe care o acordăm platformelor a explodat. În Marea Britanie, cantitatea de timp pe care o petrecem online s-a dublat în ultimul deceniu, până la 20 de ore pe săptămână, de la 10 ore cât timp petreceam în 2005. Momentul de vârf a fost când se ajunsese să fie vizionate 24 de ore pe săptămână la televizor, atunci când nu erau alte echipamente electronice vizuale de divertisment.

Acum doi ani timpul în care ne uitam la telefoane și timpul petrecut la calculatoare in Marea Britanie a fost de aproximativ 50/50, doi ani mai târziu, este 60/40 în favoarea aparatelor mobile. Acest lucru este foarte important, deoarece designul telefoanelor noastre și capacitățile lor (mulțumesc Apple) favorizează aplicațiile, care determină un comportament diferit. Google a făcut cercetări recente prin intermediul platformei Android care a arătat că, în timp ce avem o medie de 25 de aplicații pe telefoanele noastre, legile obișnuite de putere se aplică și folosim doar patru sau cinci dintre aceste aplicații ÎN FIECARE zi, și din acele aplicații pe care le folosim zi de zi, cea mai importantă parte din acel timp este petrecut într-o aplicație de social media. Și, în acest moment utilizarea Facebook este mult mai mare decât a oricărei alte platforme sociale.

În America aceste lucruri sunt și mai pronunțate decât aici.

Majoritatea adulților din SUA sunt utilizatori Facebook, iar cei mai mulți dintre acești utilizatori primesc în mod regulat anumite știri de la Facebook. Potrivit datelor Pew Research Center aproximativ 40% dintre adulții din SUA consideră Facebook o sursă de știri.

Pe măsură ce timpul petrecut în cadrul aplicațiilor crește, observăm că se dezvoltă noi modalități de furnizare a știrilor, atât în cadrul aplicațiilor sociale precum și, uneori, din surse externe. În fiecare dimineață, de exemplu, în acest moment, un robot de știri îmi trimite link-uri prin intermediul contului meu de Facebook Messenger. Siteul financiar Quartz a realizat o aplicație de știri imită o aplicație de mesagerie instantă. În acest sens, viitorul este deja aici. Facebook, care deține și WhatsApp și Messenger, are o miză importantă în acest sens.

Să recapitulăm:

1. Oamenii utilizează din ce în ce mai mult smartphoneurile pentru orice.

2. Cele mai folosite sunt aplicațiile, în mod special cele de social media și a cele de mesagerie instantă, precum Facebook, WhatsApp, Snapchat și Twitter.

3. Competiția dintre aceste aplicații este intensă. Avantajul competitiv pentru platforme constă în posibilitatea de a-ți păstra utilizatorii în cadrul aplicației. Cu cât utilizatorii sunt mai adânciți în cadrul aplicației, cu atât știi mai multe despre ei, cu atât mai mult informațiile pot fi folosite apoi pentru a vinde publicitate și cu atât vor crește mai mult veniturile tale.

Jurnalismul și livrarea de știri au devenit o parte importantă a acestei lupte pentru atenția din cadrul tehnologiei mobile pentru că oamenii sunt curioși cu privire la ceea ce se întâmplă în lume chiar acum, la rezultatele sportive, cum va fi vremea, ce au mai făcut prietenii lor  sau cum s-a descurcat Donald Trump la Super Tuesday.

Competiția pentru atenție este acerbă. “Cei patru călăreți ai apocalipsei” – Google, Facebook, Apple și Amazon (cinci dacă adăugați și Microsoft) – sunt angajați într-un război torid și prelungit ce se referă la care dintre tehnologii, platforme și chiar ideologii vor câștiga. Este la fel de feroce ca și rivalitățile ziarelor din anii ’60 sau ale rețelelor de televiziune din anii 70, dar cu o miză mult mai mare.

Astfel, în ultimul an, jurnaliștii și editorii de știri au devenit, în mod neașteptat, beneficiarii acestui conflict.

Pentru discursul complet: http://www.cjr.org/analysis/facebook_and_media.php

Acesta este un extras dintr-o prelegere publică susținută de Emily Bell, Visiting Professor in Media, 2015 – 2016 la Centrul de Cercetare de Arte, Științe sociale și umaniste, Universitatea din Cambridge, Centre for Research in the Arts, Social Sciences and Humanities, Cambridge University.

Traducere: Antonia Matei