Profesorul Mihai Coman, despre crearea și legitimarea învățământului jurnalistic românesc

June 8, 2018 • Arii de acoperire, Headlines, Ultimele articole • by

Miercuri, 6 iunie, profesorul Mihai Coman (CV, profil Google Academic), decanul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) din Universitatea din București, a primit prestigiosul titlul de Doctor Honoris Causa de la Universitatea din Craiova.

Redactarea discursului de acceptare a acestui titlu a fost un prilej potrivit pentru fondatorul învățământului modern de jurnalism și de științele comunicării să rememoreze principalele momente ale evoluției acestui domeniu, la aproape 30 de ani de la fondarea Facultății de Jurnalism.

Profesorul Mihai Coman primește diploma de Doctor Honoris Causa de la Rectorul Universității din Craiova, profesorul Cezar Ionuț Spînu

O construcție instituțională nouă

Am avut șansa, imediat după 1989, de a crea și promova în România sistemul de învățământ universitar în științele comunicării, pe un teren fără tradiții fiabile – adică fără modele curriculare, fără cadre didactice formate în spiritul modern, fără o bibliografie autohtonă, fără un cadru al cercetării științifice în consens cu dezvoltările contemporane. Nu aș fi putut realiza acest lucru fără cunoașterea obiectului acestuia, fără stăpânirea modelelor teoretice din câmpul științific al științelor comunicării, fără înțelegerea specificului profesiilor din domeniu, fără stăpânirea sistemelor de formare profesională experimentate de alte țări și fără analiza elementelor constitutive ale tranziției de la comunism la democrație.

În toți acești ani am dus o permanentă cruciadă pentru instituționalizarea acestui domeniu. Câmpul științelor comunicării trebuia definit, legitimat și acceptat oficial; conținuturile sale științifice trebuiau făcute accesibile – prin traduceri, manuale autohtone, lucrări de reflecție teoretică, antologii și studii de caz; specializările trebuiau concretizate prin planuri de învățământ; disciplinele universitare trebuiau configurate ca sumă de teme magistrale și seminarii sau laboratoare specifice; cadrele didactice și cercetătorii trebuiau formați; forumurile de confruntare științifică (de la colocvii la reviste de specialitate) trebuiau inventate; instituțiile de asigurare a calității trebuiau înarmate cu standarde academice riguroase.

 

După îmbrăcarea robei Universității din Craiova, semn al intrării în comunitatea academică din sud-estul României, profesorul Mihai Coman susține discursul de acceptare al titlului de Doctor Honoris Causa

Am făcut parte din organisme precum CNATDCU, CNCSIS sau CNEEA/ARACIS încă de la începuturile lor și am conceput planurile de învățământ de referință, standardele și procedurile de evaluare. Am reușit să le explic și promovez, astfel încât să reușim sincronizarea învățământului nostru universitar cu tendințele moderne din lume. În linii mari putem constata corespondența programelor noastre cu modelele occidentale în ceea ce privește structura planurilor de învăţământ şi conţinutul programelor, pe de o parte, şi lista de cunoştiinţe, competenţe şi abilităţi care definesc o calificarea universitară în domeniul comunicării, pe de altă parte. Sistemul pe care l-am schițat pentru FJSC și pe care l-am ameliorat continuu s-a dovedit a fi cadrul în care și prin care s-a produs modernizarea și instituționalizarea formării universitare a specialiștilor din științele comunicării din România.

Un traseu de urmat

Astfel, prin pași succesivi, prin înfrângeri și reveniri, am reușit să construim cadrele instituționale ale învățământului din științele comunicării în România post-comunistă; în termenii lui Pierre Bourdieu am reușit să creăm și (uneori) să închidem câmpul academic al științelor comunicării și să îl legitimăm prin racordarea la ”bunele practici” din universitățile occidentale.

Cu toate acestea, suntem încă departe de a fi  atins sincronizarea completă în sfera cercetării științifice. Cercetarea urmează zonele de interes fragmentate ale cadrelor didactice, temele unor granturi naționale sau internaționale, direcțiile moștenite/preluate din științele înrudite. În unele zone de graniță (cum ar fi istoria presei, sociologia efectelor mass media, stilistica și semiotica presei) au apărut mai multe studii, de multe ori în continuarea unor preocupări anterioare. Dar în  domenii specifice științelor comunicării precum economia mass media, sociologia jurnaliștilor, industriile culturale, popular culture (celebrity studies, analiza publicității sau analiza discursului media) sau formele specializate de comunicare (comunicarea pentru sănătate, comunicarea politică, comunicarea de risc, comunicarea religioasă) întâlnim doar forme și etape incipiente ale cercetării.

Print Friendly, PDF & Email

Tags: , ,

Send this to a friend