Pe 5 iunie 2017, patru state arabe – Arabia Saudita, Emiratele Arabe Unite, Bahrain și Egipt – au declarat un război soft la adresa Qatarului. Acestea au prezentat o listă lungă de cerințe, ordonând Qatarului să slăbească relațiile cu Iranul, să expulzeze forțele militare turce din țară și să îndeplinească o serie de alte condiții pentru ca influența Qatarului să slăbească în regiune. Cei patru au mai cerut și închiderea Al Jazeera, rețeaua media finanțată de Qatar care, timp de mulți ani, s-a dovedit critică la adresa regimurilor din alte țări arabe. Până în acest moment, guvernul din Qatar a rezistat presiunilor de a opri activitățile companiei mediatice.

Corespondentul Al Jazeera Mohammed Adow transmite de la Hajj, pelerinalul la Mecca

Am studiat și am scris despre Al Jazeera încă din anii de început ai acesteia, uneori cu îngrijorare, alteori cu apreciere. Cartea mea din 2008, Efectul Al Jazeera, explora semnificația politică a rețelelor de televiziune regionale în lumea arabă și chiar mai departe.

Cu toate că politica Al Jazeera rămâne controversată, cred că închiderea oricărei organizații de știri slăbește viabilitatea unei prese libere – în special într-o regiune în care democrația are dificultăți în a prinde avânt.

Un ochi critic

Când Al Jazeera s-a lansat în 1996, a zguduit peisajul mediatic arab.

La acel moment, norma erau posturile de televiziune rigide, cu informații controlate la nivel guvernamental. Știrile prezentate erau realizate la standarde de producție scăzute. Deodată, a apărut un canal care oferea acoperire relativ necenzurată asupra politicii din întreaga regiune, cu emisiuni la standarde similare celor de la BBC sau CNN.

Dar, ceea ce era mai important, în momentul în care un eveniment major se petrecea în lumea arabă – precum cea de-a doua Intifada (revolta palestiniană din anul 2000 împotriva Israelului), publicul din țările arabe nu mai trebuia să privească televiziunile occidentale pentru a găsi informații și analize despre ceea ce se întâmplă. În locul acestora, publicul a văzut reporteri arabi care transmiteau știri cu o abordare pro-arabă. Versiunea în engleză a Al Jazeera, fondată în 2006, se mândrește prin faptul că a reușit să acopere mai multe evenimente și perspective din “Sudul Global”, decât orice alt canal media.

Canalul a devenit la rândul lui controversat din cauza acoperirii războaielor americane din Irak și Afganistan. Administrația G. W. Bush a considerat acoperirea oferită de Al Jazeera ca inflamatoare prin sublinierea victimelor civile în acele conflicte, în timp ce oficiali guvernamentali acuzau televiziunea că alimentează opoziția față de eforturile SUA în regiune.

Mișcarea liberă a Al Jazeera și abordarea panarabă au fost surse de iritare pentru conducătorii Orientului Mijlociu care preferă să controleze știrile care ajung la cetățenii lor. Al Jazeera a avut poziții critice la adresa acestor guverne, în special a acelora care astăzi acționează împotriva Qatarului. Talk-show-urile găzduite de Al Jazeera au abordat subiecte precum religia și drepturile femeilor în moduri care au redefinit conceptul de “exprimare liberă” în lumea arabă.

Există totuși și limite ale incisivității AL Jazeera. Chiar dacă postul TV a încercat să pună reflectoarele asupra claselor conducătoare din mai toate țările arabe, familia regală din Qatar nu a beneficiat de același nivel de expunere. Mai mult, canalul a fost chiar văzut ca o componentă de facto a aparatului de politică externă al Qatarului.

Primăvara arabă: un moment determinant

Două decenii mai târziu, această istorie rămâne relevantă.

Arabia Saudită, Bahrain și Emiratele Arabe Unite au fost în mod special supărate pe Al Jazeera și pe patronii ei din Qatar încă de la revoltele arabe din 2011. Ei au considerat că Al Jazeera s-a poziționat de partea protestatarilor și că rețeaua a contribuit la răspândirea flăcărilor revoltei care a amenințat monarhiile din regiune.

Al Jazeera a mai acoperit favorabil și Frăția Musulmană, lucru care l-a înfuriat pe președintele egiptean Abdel Fattah el-Sisi, care a orchestrat lovitura de stat ce l-a înlăturat pe predecesorul său, ales din rândurile Frăției. Chiar și în mijlocul controverselor curente, emisiunile Al Jazeera continuă să fie critice la adresa altor țări arabe.

Există și adevăr în acuzațiile că transmisiunile Al Jazeera în limba arabă au o abordare pro-islamistă. Adversarii Qatarului spun că acoperirea televiziunii arată simpatie nu numai Frăției Musulmane, dar și grupărilor legate de Al-Qaida din Siria și Yemen.

Ce ar putea umple golul?

Qatar a declarat fără echivoc că cererile grupului condus de Arabia Saudită sunt o încălcare a suveranității sale. Chiar dacă Qatarul va face compromisuri în ceea ce privește unele solicitări, este greu de crezut că va dori să închidă Al Jazeera. Rețeaua de televiziune este considerată una dintre realizările Qatarului, un vehicul care a ajutat la ridicarea acestei mici națiuni la nivel global.

Al Jazeera nu are monopol asupra transmiterii de știri în regiune

Principala concurență vine de la Al Arabiya, care reflectă punctele de vedere ale patronilor săi saudiți și care ar putea deveni canalul de știri arab predominant dacă Al Jazeera ar dispărea. Mai există și alte surse de știri importante – Sky News Arabia, deținută de un membru al familiei regale din Emiratele Arabe, și, la celălalt capăt al spectrului, Al Manar, care este vocea Hezbollah.

Această competiție a mușcat din cota de piață a Al Jazeera și din influența ei. Totuși, Al Jazeera rămâne o țintă pentru adversarii Qatarului pentru că acest canal a făcut atât de multe pentru ridicarea țării pe scena globală. Alături de canalul original în limba arabă și versiunea în engleză, mai există și Al Jazeera Balcani și câteva canale de sport și pentru copii. Al Jazeera mai produce filme documentare și programe speciale în regim live.

Al Jazeera este departe de a fi perfectă, dar pentru cei care speră să vadă o lume arabă mai democratică, rețeaua a arătat că până și canalele de știri și vocile cărora le lipsesc binecuvântarea autocratică își pot găsi loc în discursul public. Ca și oricine altcineva în lume, societatea arabă beneficiază de existența unei diversități a vocilor care dezbat problemele zilei.

Orientul Mijlociu are deja nenumărate probleme, dar ele nu se vor rezolva prin restrângerea și așa limitatei libertăți de exprimare.

Articol publicat inițial în The Conversation. Retipărit cu acordul autorului. Traducere: Oscar Stănciulescu, EJO România
Foto: Omar Chatriwala, Flickr CC licence