O iniţiativă de cercetare recentă în Serbia se axează pe profesia de jurnalist.

Cercetarea “Profesie la răscruce – Jurnalism de la domiciliu al Societăţii Informaţionale”, realizată de Centrul Media al Facultății de Ştiinţe Politice de la Belgrad, în perioada cuprinsă între iulie 2010 – iunie 2011 (şefii de proiect: Prof. Dr. Miroljub Radojkovic şi Prof. Dr. Milivojevic Snjezana.), explorează ipoteza că jurnalismul în Serbia nu dispune de resurse adecvate pentru a răspunde corespunzător  provocărilor tehnologice, economice şi sociale ce transformă radical profesia de jurnalist. Rezultatele ilustrează un tablou sumbru al jurnalismului sârb, lupta cu salarii extrem de mici şi tehnologiile digitale avansate.

Lunga  perioadă de tranziţie şi întâietatea  problemelor existenţiale în ţările din Balcanii de Vest au îndepărtat accentul de la provocările contemporane ale jurnalismului. Privatizarea nereușită, creşterea accentului pe proprietate,  dezvoltarea pieţei mass-media şi criza economică – acestea sunt caracteristicile ce definesc  scena mass-media sârbă.

Cei mai mulţi jurnalişti sârbi lucrează pentru mass-media electronică (60%) şi presă (30%), în timp ce alţii lucrează în agenţiile de ştiri, media online, ca jurnalişti independenţi, etc . Mai mult de jumătate de muncă se efectuează la Belgrad, în timp ce restul sunt aproape uniform distribuite în Voivodina şi Serbia Centrală.

Datele indică faptul că jurnalismul a devenit o profesie dominată de genul feminin, cu diferenţe de gen care rezultă dintr-un număr tot mai mare de studente înscrise în programele universitare de jurnalism. Cu toate acestea, jurnalismul reflectă încă discrepanţe tipice masculin-feminin cu privire la funcţiile de conducere: mai puţin de 33 la sută dintre femei ocupă poziţii de conducere, în timp ce numai o femeie din Serbia, este co-proprietar al unei companii mass-media. Această informaţie este semnificativă având în vedere  poziţia socială şi economică a jurnaliştilor. Deşi de multe ori  se crede că femeile care sunt angajate cu jumătate de normă trebuie să aleagă între carieră şi maternitate, este încurajator de ştiut că două treimi din persoanele intervievate (76.54%) sunt angajate permanent. Imaginea de ansamblu este, de asemenea, roz atunci când vine vorba de educaţia jurnaliştilor. Rezultatele indică faptul că majoritatea jurnaliştilor au obţinut un nivel ridicat de educaţie. Şaptezeci şi trei la sută deţin o diplomă universitară, în timp ce restul au cel puţin o diplomă de liceu. Totuşi, salariile jurnaliştilor nu reflectă ideea că învăţământul superior este valorificat  în mod adecvat. Cel mai mare număr de persoane intervievate (23.85%), care lucrează în poziţii editoriale şi / sau în mass-media aflate în proprietate publică au un salariu care depăşeşte 50.000 de dinari pe lună (care este mai mult decât salariul mediu din Serbia, echivalând cu aproximativ 150-400 € pe lună). Jumătate din persoanele intervievate (50.15%) au salarii mai mici sau egale cu salariul mediu din ţară.

Potrivit jurnaliştilor înşişi, cele mai mari provocări din industrie sunt reprezentate de jurnalismul de proastă calitate, prevalenţa senzaţionalului şi a jurnalismului de tip tabloid (22.13%), în timp ce aproape o cincime (17.23%) cred că cea mai mare problemă cu care se confruntă mass-media este poziţia sa  economică slabă, agravată de criza economică globală.

Având acestea în vedere, care este cel mai bun mod pentru jurnaliştii din Serbia să facă faţă provocărilor de new media, care, conform  multor teoreticieni, ameninţă să înlocuiască jurnalismul tradiţional? Acest studiu indică faptul că profesioniştii jurnaliști nu percep o perspectivă atât de sumbră. În schimb, ei sunt optimişti. Jurnaliştii sârbi în esenţă, sunt de acord că schimbările tehnologice nu sunt profunde şi că ele nu vor avea o influenţă decisivă asupra viitorului profesiei.