În Turcia, presa era deja sub o presiune imensă, chiar și înainte de tentativa de lovitură de stat – de atunci, guvernul Turciei a adoptat o atitudine și mai dură, la o scară extrem de mare, împotriva jurnaliștilor.

Imagine: pixabay.com.

Cu doar o săptămână înainte de tentativa de lovitură de stat din Turcia, un grup de jurnaliști turci a lansat o campanie de apărarea a libertății presei, denumită ”Sunt jurnalist! Jurnalismul nu este o crimă!”

Ziarele și portalurile de știri online, care au participat în această campanie, au publicat bannere care spuneau: ”Dumneavoastră știați acest lucru? Jurnalismul nu este o crimă!” și o declarație despre situația libertății presei din Turcia. Câteva săptămâni mai târziu, multe dintre aceste titluri nu mai sunt disponibile: președintele Turciei, Recep Tayyip Erdogan, le-a închis după încercarea eșuată de tentativă de stat. Este vorba, printre altele, de cotidienele Yarina Bakış, Özgür Düşünce, Meydan și Taraf, de site-ul de știri Haberdar și de agenția de presă pro-kurdă DİHA.

În noaptea de 15 iulie, mai multe redacții turcești au decis să ia partea guvernului și să fie împotriva armatei. Posturile TV nu au urmat instrucțiunile primite de la soldați și au continuat să vorbească despre evenimente. În acest mod, Erdogan și alți membri ai partidului la putere, AKP, au beneficiat de o platformă cu ajutorul căreia să-și prezinte propria poziție; Erdogan a folosit Facetime pentru a intra în legătură cu o prezentatoare de la CNN  Türk și a cere populației să iasă în stradă. Între timp, accesul la rețelele sociale, gen Twitter, a fost blocat, dar a fost deblocat un pic mai târziu, pentru a-i permite lui Erdogan să transmită mesaje, după cum arată cercetătorul turc Efe Kerem Sozeri în ziarul online The Daily Dot.

A doua zi, după încercarea de lovitură de stat, peste 10 site-uri de știri au fost blocate de autoritatea în telecomunicații (TIB). Pe 20 iulie, Erdogan a declarat starea de urgență, pentru trei luni, și a suspendat parțial Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Din acel moment, guvernul turc poate conduce țara prin intermediul decretelor și poate adopta ordonanțe care au valoare de lege. 16 canale de televiziune, 23 de posturi de radio, trei agenții de presă, 45 de cotidiene, 15 reviste și 29 de edituri, acuzate că au legături cu mișcarea Gülen, au fost închise prin intermediul unui decret.

Până pe 2 august, autoritățile au emis mandate împotriva a 107 jurnaliști, acuzați că ”sunt membrii ai unei organizații teroriste”, identificată drept Organizația teroristă Gülenistă, Fetullahçı Terör Örgütü (FETÖ), condusă de clericul turc Fethullah Gülen, care trăiește în Statele Unite ale Americii și este acuzat a fi inițiatorul tentativei de lovitură de stat. Dintre acești jurnaliști, 30 au fost arestați, conform P24. Numele acestor jurnaliști au fost publicate de presa pro-guvernamentală și de susținătorii AKP pe Twitter.

Printre jurnaliștii reținuți este Bülent Mumay, un vechi angajat al celui mai mare ziar turc,  Hürriyet, care a fost concediat la sfârșitul anului trecut, la presiunea guvernului AKP. De atunci, Bülent Mumay a lucrat într-o universitate și a colaborat cu mai multe redacții, inclusiv din Germania. Pe Twitter el pusese o fotografie cu legitimația de membru al Asociației Jurnaliștilor Turci și scrisese: ”aceasta este singura organizație din care fac parte”. Mumay a mai spus și că va face o declarație în fața procurorului, în ziua următoare, dar a fost reținut de poliție peste noapte. I-au dat drumul patru zile mai târziu.

Procurorii continuă investigațiile împotriva tuturor jurnaliștilor reținuți.

Jurnaliști kurzi, care nici măcar nu apăreau pe aceste liste, au fost, de asemenea, arestați. Printre aceștia se găsește Zehra Dogan de la agenția de presă pentru femei Jinha, care a fost acuzată că este membru al unei ”organizații teroriste”. Câteva zile mai târziu, jurnalistul Zeynel Abidin Bulut, de la principalul cotidian kurd Azadiya Welat, a fost arestat. Din 2 august, poliția a reținut-o, pe aeroportul Diyarbakır, pe Hülya Karakaya, redactor șef al revistei Özgür Halk.  Mehmet Arslan, un reporter al Dicle News Agency (DİHA) și Nizamettin Yılmaz (alături de soție), un distribuitor al Özgür Gündem și Azadiya Welat, au fost, de asemenea, reținuți în aceeași zi. În plus, după ce accesul la agenția de presă pro-kurdă DIHA a fost interzis pentru a 43a oară, accesul la agenția de presă pro-kurdă, pentru femei, JİNHA a fost de asemenea interzis de TİB.

Conform asociației de jurnaliști DİSK Basın-İş, numărul lucrătorilor din media și din edituri, care au fost arestați, a ajuns la 64, iar Direcția Generală pentru Presă și Informare (BYEGM) a anulat legitimațiile de presă pentru 330 de jurnaliști, după lovitura de stat eșuată.

Din 15 iulie, mai bine de 60 000 de funcționari publici, de judecători, de profesori, de polițiști și de soldați și-au pierdut slujbele. Peste 1 500 de decani, la nivel universitar, au fost demiși, iar sute de cadre didactice universitare și cercetători au fost trimiși acasă. Unii dintre aceștia au fost reținuți, pe motiv că ar fi membri ai ”organizației teroriste” FETÖ/PDY, fără nici o probă.

Raidurile împotriva cadrelor didactice și împotriva jurnaliștilor sunt o vânătoare de vrăjitoare. Nina Ognianov, de la Comitetul pentru protecția jurnaliștilor, susține că ”jurnaliștii nu ar trebui să plătească daunele unei încercări eșuate, ilegale, de răsturnare a guvernului, făcută de ofițerii militari”.

Pe străzile din Turcia oamenii demontează încă, dar nu este vorba numai despre susținătorii lui Erdogan. Partidul de opoziție CHP a organizat o demonstrație pe 24 iulie în Piața Taksim. Tot în acea zi, Kemal Kılıçdaroğlu, președintele CHP, a susținut, de mai multe ori, într-un discurs, că situația libertății presei din Turcia este dramatică. Pentru informații suplimentare, puteți consulta Blogul Comitetului pentru protecția jurnaliștilor (în engleză), care oferă o prezentare corectă a situației mass-media și a situației jurnaliștilor din Turcia.

Traducere din engleză de Raluca Radu.