În fiecare zi citim despre ziare și companii media din Europa și din Statele Unite ale Americii care se închid. Veniturile din publicitate sunt în scădere, asemenea cititorilor pe ambele maluri ale Atlanticului.Dar ce se întâmplă în China? Să se consemneze, conform ziarului New York Times, o pagină de publicitate în versiunea chineză a revistei Esquire costă 20.000 dolari, în timp ce un spot de un minut pe CCYV costă abia $ 4.000. În Renmin Ribao, ziarul People’s Daily, ziarul oficialal Partidului Comunist, o reclamă costă 1 dolar american pentru fiecare caracter chinezesc. Acesta este prețul “popular”. Dacă cineva ar vizita China, după ce ar fi citit toate rapoartele despre cenzură, ar fi surprinzător de văzut cât de robuste sunt ofertele chioșcurilor de ziare. Proporțiile tirajelor sunt uriașe și nu este greu să se identifice formate și denumiri bine cunoscute în vest. China imprimă nouă mii de reviste și două mii de ziare, fără a include media publicată pe internet.
În ciuda aspectului de branduri occidentale, comparația dintre o piață europeană, cum ar fi cea italiană, cu cea din China, poate fi dificilă. Potrivit unui italiancare lucrează în industria editorială din China, cele douăpiețe sunt destul de diferite. „Piața italiană este foarte limitată atunci când vine vorba de numărul de publicații, în comparație cu cea din China”, potrivit expertului. „Cele mai importante date care urmează să fie luate în considerare se referă la ziarele internaționale care au fost introduse în China în ultimii zece ani și care au avut rezultate excelente în ceea ce privește vânzările din publicitate, dar nu și în ceea ce privește tirajul. Piața de lux face încă diferența în China, în timp ce în Occident se prezintă unele contracții semnificative “Unele sectoare funcționează pur și simplu mai bine decât altele, datorită dezvoltării clasei de mijloc. „Astăzi, moda, cosmeticele, accesoriile și produsele cum ar fi mașinile și ceasurile de mână sunt surse pentru investiții puternice”, explică expertul. „De aceea, publicațiile lunare care se concentrează pe modăși frumusețe … afișează o creștere sensibilă”.
În ceea ce privește cititorii și veniturile din publicitate, acesteareprezintă o binefacere pentru industrie, mai ales că veniturile din publicitate ca și întreg, sunt în scădere. După cum explică expertul, „televiziunea este responsabilă pentru cea mai mare parte a cifrei de afaceri din publicitate; presa scrisă păstrează un procent modest. Publicitatea are efecte pozitive în modă și produse de lux, sectoare care încă privilegiază ziarele care pot reprezenta cel mai bine produsele acestora. Cu toate acestea, pentru prima dată în zece ani, chiar și în aceste sectoare aflate mereu în creștere, au fost raportate eșecuri în ultimele patru luni”.Atunci când se analizează spațiul limitat alocat pentru editorii străini și cenzura din ce în ce mai puternică, este greu de prezis cum vor reacționa editorii străini. „Este greu să răspund”, spune sursa noastră. „Până în prezent, am putut asista la importul de produse care s-au putut adapta în China. Acum, unele dintre aceste ziare au personal chinez și sunt avantajate de Vest. Mai există încă loc pentru mai multe publicații străine, în special pentru publicul de sex masculin, care este în continuă creștere și este analizat de către editorii internaționali care doresc să intre pe piața chineză. Cu siguranță există locuri pentru specialiști și nișe pentru puncte de vânzare de presă. Aceste tipuri de publicații reprezintă o investiție sigură”.
În plus, editorii străini trebuie să ia în considerare controlul statului și propaganda care afectează presa internațională în China. „Publicarea este sub controlul autorităților”, explică expertul italian. „Este imposibil pentru companiile străine să înceapă o afacere în domeniul publicisticii în China. Pentru a face acest lucru, sunt necesare acorduri și contracte cu edituri chineze. Fără îndoială, aceasta este o limitare, dar pe de altă parte, este, de asemenea, o șansă de a obține un partener chinez, care este indispensabil pentru a conduce o companie de tipărire și publicare în țară. În final, acest lucru este, de asemenea, o garanție împotriva tentativelor superficiale și improvizate care, cel mai probabil vor eșua”.
Articol tradus din originalul italian “La stampa occidentale è in crisi: e quellacinese?” de Philip Di Salvo
Simone Pierani este un jurnalist Italian care locuiește în China din anul 2006. În Beijing el este co-fondator și director al di China Files (www.china-files.com). El scrie deasemenea și pentru Il Fatto Quotidiano și Wired.
