Populismul penal: cum scrie presa italiană despre corupție

November 28, 2017 • Headlines, Politici mass media, Ultimele articole • by

NOMA BAR – Globo News, Brazil – Corrupcao / Vimeo

„Politica italiană este extraordinar de coruptă”.  Această presupunere, repetată aproape ca o mantră de media de știri, a devenit o convingere larg răspândită în societatea italiană. În special în ultimii câțiva ani, în spatele oricărei alegeri politice se aflau suspiciuni de mită sau orice altă formă de schimb ilicit. În studiul nostru, publicat în „Problemi dell’Informazione 2/2017”, încercăm să verificăm dacă acest nivel ridicat de percepție a corupției se poate datora, măcar în parte, modului în care media de știri descriu fenomenul.

Desigur, nu dorim să indicăm corupția drept o falsă problemă creată de media.  Într-adevăr, diverse cercetări științifice, indici și rapoarte confirmă faptul că, din cauza nivelului ridicat de corupție, Italia poate fi considerată o excepție în rândul țărilor democrate. Cu toate acestea, există câteva caracteristici structurale ale „Sistemului media italian” care ar fi putut produce distorsiuni în acoperirea mediatică a corupției.  În particular, ne referim la o ambivalență între exigențele comerciale impuse de competiția piețelor media și influențele politice care pot afecta munca jurnaliștilor în a investiga și raporta comportamente de corupție.

Când vorbesc despre corupție, jurnaliștii fac apel la simțul comun al cititorilor italieni, întărind (și uneori creând) un antagonism între „politicianul corupt” și „cetățeanul cinstit”, răspândind scepticismul și neîncrederea față de clasa de la putere. Cu alte cuvinte, acoperirea mediatică a corupției reflectă adesea așa-numitul „populism penal”, o instrumentalizare uneori inspirată de scopuri politice, având misiunea de a răspândi o frică socială, nejustificată însă de dimensiunea reală a fenomenului. În trecut, conceptul de populism penal a fost asociat cu diverse subiecte precum crime, micro-criminalitate și imigrație. După un eveniment extrem sau spectaculos care atrage atenția publicului, jurnaliștii încep să se concentreze pe o anumită problemă socială, generând un climat de frică nefondată. Prin studiul nostru, am încercat să demonstrăm că în Italia, populismul penal poate fi aplicat și în ceea ce privește corupția.  Atunci când media strâng un număr mare de scandaluri de corupție politică și le prezintă publicului, percepția generală cu privire la corupție poate fi alterată. Dacă media de știri se concentrează exclusiv pe scandaluri de corupție chiar și atunci când nu există situații de corupție reale, aceasta poate duce la prejudecăți în crearea percepțiilor indivizilor cu privire la dimensiunea corupției într-o societate.

Analiza s-a bazat pe patru publicații italiene (Corriere della Sera, La Repubblica, Il Giornale și Il Sole 24 Ore) și am încercat să înțelegem cum au acoperit aceste ziare subiectul corupției în perioada 2004-2015. În particular, am identificat trei parametri ce ar denota prezența populismului penal: „destatisticalizarea”, „glamour-izarea” și „politizarea anti-corupției”.

Primul concept se referă la un tip de narațiune ce nu ia în considerare date statistice relevante sau orice referire concretă la consistența reală a fenomenului. Termenul „destatisticalizare” descrie  dezvoltarea unei probleme sociale chiar dacă situația la care se referă nu se înrăutățește în practică. Am comparat numărul de articole publicate de-a lungul perioadei analizate cu datele oferite de Istat privitoare la numărul de acuzații de corupție și am observat că nu există o relație între cantitatea de articole și numărul de acuzații. Am observat mai ales anumite intervale de timp în care numărul acuzațiilor descrește, în timp ce numărul articolelor despre corupție crește. Acest aspect privește cu precădere perioada între 2009 și 2011, când se observă o creștere semnificativă a numărului de articole despre corupție (de la 2391 de articole în 2004 la 6780 de articole în 2010), fără să existe și o creștere similară în acuzații de corupție. Lunile în care paginile ziarelor sunt inundate de articole despre corupție corespund în mod paradoxal unei ușoare scăderi a numărului de acuzații de corupție (de la 2565 de acuzații în 2009 la 2453 în 2010). Aceste tendințe arată că jurnaliștii nu sunt influențați de dimensiunea reală a corupției și că nu prezintă fiecare caz în mod echilibrat, ci caută scandaluri politice vizibile, pe care le exagerează și le transformă în spectacol.

Spectacularizarea este exact ceea ce caracterizează „glamour-izarea”, cel de-al doilea parametru utilizat pentru a verifica prezența populismului penal. Într-o competiție a „abundenței media”, în care ziarele trebuie să concureze pentru a ajunge la o audiență mai largă, știrile despre corupție trebuie să șocheze publicul, să producă indignare și uneori să distreze cititorul, cu scopul de a-i capta atenția. Cu alte cuvinte, jurnaliștii trebuie să adopte o manieră scandaloasă de a prezenta corupția, în care spectacularizarea și dramatizarea iau locul faptelor. Din acest motiv, situațiile de corupție devin povești ușor de scris și de înțeles ce pot atrage cu ușurință publicul, dar în același timp pot trivializa fenomenul. Articolele despre corupție devin drame morale cu intrigi reale, cu eroi precum poliție sau magistrați ce încearcă să descopere acte ilegale și răufăcători ce trebuie demascați și pedepsiți. În majoritatea cazurilor, răufăcătorii sunt politicieni: analiza de conținut a arătat că, în 49,4% dintre articole, protagonistul era politicianul, în timp ce 13,2% dintre articole se concentrau pe un om de afaceri sau bancher. Acest tip de narațiune preferă să pună în centru politicieni pentru că aceștia sunt mai bine cunoscuți de public comparat cu antreprenorii, dar totodată contribuie la răspândirea neîncrederii față de clasa politică în general, favorizând astfel o retorică populistă.

Mai mult, indignarea morală produsă de ziare nu este unanimă. A treia dovadă apărută în studiul nostru este faptul că acoperirea mediatică a corupției reflectă părtinirea sistemului media italian. De exemplu, între 2009 și 2011, când au apărut cazurile de corupție ce îl vizau pe Berlusconi și coaliția de dreapta, cel mai mare număr de articole a fost publicat de „La Repubblica”, cel mai important ziar de stânga (6215 de articole publicate de „La Repubblica”, comparat cu 4467 de Il Corriere della Sera, 2972 de articole de Il Giornale și 2781 de Il Sole 24 Ore).

Observăm diferențe nu numai în numărul de articole, ci și în tonul acestora. Din acest motiv, folosim conceptul de „politizare a anti-corupției”, adică o polarizare a opiniei și a valorilor cu privire la investigațiile judiciare. Cu alte cuvinte, ziarele tind să explice cazurile de corupție sau urmărirea penală în raport cu poziția politică a condamnatului. Influența politică asupra redacțiilor de știri încă este importantă în Italia. Facțiunile politice văd ziarele părtinitoare  ca aliați importanți în instrumentalizarea cazurilor de corupție, fiindcă acestea pot publica anumite scandaluri cu scopul de a prejudicia adversarii politici.

Pentru a rezuma, creșterea sau descreșterea numărului de articole despre corupție nu urmează întotdeauna tendința presupusei infracțiuni. Acoperirea mediatică italiană este episodică și influențată de apariția cazurilor triviale ce atrag atenția oamenilor. Dacă ziarele publică un număr uriaș de articole zi de zi, cititorii pot percepe o creștere a corupției, chiar dacă numărul de infracțiuni privitoare la corupție nu susține această creștere. În plus, o acoperire sub formă de scandal a corupției produce degradarea figurilor politice, subminându-le  responsabilitatea.

O retorică populistă cu privire la corupție subminează din câteva motive rolul de câine de pază al jurnalismului și abilitatea acestuia de a combate corupția. În primul rând, o retorică populistă direcționează atenția doar către aspecte parțiale ale fenomenului, mai exact corupția politică, subestimând alte perspective. În al doilea rând, acuzațiile recurente privitoare la politicieni pot degenera în sentimente de neîncredere față de clasa politică și într-un cinism ce descurajează cetățenii să se mai angajeze în viața socială.

 

Articol tradus din limba engleză de către Denisa Kovacs.

Tags: , , , , , ,

Send this to a friend