Din cei 27 de indicatori ai standardelor media profesionale definite de Consiliul Europei, Serbia îndeplineşte doar patru.

Un raport ce detaliază provocările media din Serbia, intitulat „Scena Media din Serbia VS Standarde Europene”, oferă o analiză în legătură cu mediul legal, politic, economic şi profesional ce gravitează în jurul acestei industrii. În timp ce majoritatea din standardele 23 rămase sunt caracterizate de un cadru relativ solid din punct de vedere legislativ, în Serbia lipseşte implementarea lor practică.

Analiza este rezultatul unui efort comun depus de organizaţia Apărătorii drepturilor civile, Asociaţia Organizaţiilor Media de Presă Electronică Independente (ANEM), Asociaţia Jurnaliştilor Independenţi din Serbia (NUNS), Asociaţia Jurnaliştilor Independenţi din Vojvodina (NDNV) şi Presa Locală (Asociaţia de Presă Independentă Locală). Sunt incluse interviuri cu 240 de redactori-şefi ai organizaţiilor de presă din 79 oraşe din Serbia; 69 proprietari ai unor societăţi de presă; 40 de reprezentanţi ai partidelor politice; 50 membri de la nouă minorităţi naţionale; şi reprezentanţi de la 26 de organe guvernamentale de reglementare şi de auto-reglementare din sectorul media.

Rezultatele cercetării arată că numai două procente din redactorii intervievaţi cred că libertatea presei şi drepturile jurnaliştilor au fost în întregime exercitate şi realizate în decursul ultimului an. În acelaşi timp, 72 de procente din redactorii intervievaţi ai societăţilor de presă de ştiri cred că cei ce transmit în serviciul public nu sunt protejaţi de influenţa politică în activităţile lor zilnice, în timp ce 66 procente cred că principiul afilierii politice nedeclarate la poziţiile de conducere de top din mass media nu este admis.

Preşedintele organizaţiei NUNS, Vukasin Obradovic, subliniază problemele legate de finanţare la ambele trusturi de presă publice (Radio-Televiziunea Serbia şi Radio-Televiziunea Vojvodina), care au suferit pierderi mai mulţi ani, ceea ce le-au făcut din ce în ce mai susceptibile influenţei din exterior. Obradovic spune că nu a fost cunoscută contribuţia a două surse principale ale finanţării RTS din cauza lipsei de transparenţă şi absenţei documentaţiei recente.

Coordonatorul cercetării Jovanka Matic a accentuat că societăţile media publice din Serbia sunt finanţate prin donaţii de la bugetul naţional, în timp ce alocarea acestor fonduri nu este transparentă şi este părtinitoare. Preşedintele Asociaţiei Locale de Presă, Dejan Miladinovic, spune că o sumă semnificativă de bani a fost plătită din bugetul naţional pentru publicitate în mass media, 40 milioane euro fiind alocaţi în acest scop în 2011. Acest fapt este în special alarmant când se ia în considerare salariul mediu la 72 de procente din societăţile media participante la sondajele de opinie, salariu ce se ridică la mai puţin de 30,000 dinari (260 euro).

Existenţa unei presiuni asupra mass-media este evidenţiată de 73 cazuri de încălcări drastice ale libertăţii media şi a drepturilor, înregistrate în ultimul an – incluzând nouă atacuri fizice asupra jurnaliştilor, 18 ameninţări împotriva integrităţii fizice, şi concedierea a patru redactori-şefi sau directori media. În acelaşi timp, 242 de acuzaţii împotriva mass-media au fost iniţiate în faţa curţilor de justiţie din Belgrad: cel mai mare număr de procese (47) au fost lansate împotriva companiei Ringier, urmată de ziarele cotidiene Kurir (34 de procese), Press (27), Novosti (17) şi Politika (14), în timp ce societăţile de presă electronice cel mai des acţionate în justiţie au fost trusturile media TV B92, TV Pink şi RTS.

Drept consecinţă a deficienţelor ce caracterizează piaţa media internă, numai 4 standarde europene ale libertăţii presei au fost în întregime realizate în Serbia – libertatea înscrierii la jurnalism, libertatea accesului la Internet şi la mass-media străină, separarea participării din sfera executivului de poziţiile media profesionale, şi limitarea dreptului mass-mediei de a raporta exclusiv evenimente de importanţă publică excepţională.

Rezultatele complete ale cercetării sunt disponibile în publicaţia Libertatea Presei din Serbia în Oglinda Europeană.