Un studiu al redacţiilor olandeze efectuate de savantul în comunicare Yael de Haan arată că jurnaliştii sunt îngăduitori atunci când primesc sau împart critici în redacţie, lucru care poate contribui la o calitate scăzută a jurnalismului.

Haan și-a efectuat studiul prin intermediul unui dialog public continuu în Olanda, referitor la rolul mass-media în societate. În timp ce dezbaterile anterioare s-au axat pe structura mass-media şi politică, noi discuţii privind responsabilitatea jurnalistică încep să devină centrul atenţiei.

Unul dintre catalizatorii unei discuţii mai intense în Olanda a fost ascendența controversatului politician Pim Fortuyn şi asasinarea lui în 2002, cu critici ce au subliniat climatul politic dur creat de mass-media olandeză în privința vinovatului.
În anii ce au urmat asasinării lui Fortuyn, lideri ai pieții mass-media olandeze – printre care ziarul zilnic Volkskrant, precum şi buletinele de știri NOS Nieuws de la posturile publice TV şi RTL Nieuws la televiziunile private – au introdus mai multe instrumente inovatoare pentru responsabilitatea mass-media, cum ar fi avocaţii parlamentari, blogurile editoriale, corner corrections şi dialogul cu cititorii prin intermediul mass-media sociale.

Dar cât de relevante sunt aceste practici, în viața editorială de zi cu zi? Haan a analizat cele trei redacţii menţionate mai sus, într-un studiu de caz, petrecând trei luni în fiecare redacție ca observator participant.

Rezultatele au fost deziluzionante. În toate cele trei redacţii, Haan nu a reuşit să găsească o cultură a criticismului, lucru care a împiedicat punerea în aplicare în mod constructiv a instrumentelor de responsabilitate.

În timp ce constrângerile de timp şi greşelile de management au fost adesea citate ca motive, Haan a descoperit, de asemenea, și alte incoerenţe. De exemplu, avocata poporului pentru NOS Nieuws a păstrat contactul apropiat cu redactorii-şefi, dar a evitat de multe ori redacţia propriu zisă. În multe cazuri, jurnaliştii înşişi au blocat procesul de auto-reflecţie, chiar dacă redactorii-şef de la Volkskrant şi NOS Nieuws au susținut adesea responsabilitatea mass-media şi auto-reflecția mass-media crescută. În afară de introducerea mai multor instrumente inovatoare de responsabilitate mass-media în redacţiile lor, mulți dintre jurnaliştii intervievaţi anonim, au recunoscut că nu ar îndrăzni să exprime critici la conferinţele editoriale.

Yael de Haan (2011): „Între Autonomia Profesională și Responsabilitatea Publică:  Responsabilitate și Receptivitate în mass-media și jurnalismul Olandez” Amsterdam