Dezbaterea asupra impactului pe care l-au avut scurgerile de informaţii a fost acoperit de ,,talmeş-balmeş şi ceaţă”, în special în Marea Britanie, afirmă Alan Rusbridger. Redactorul şef a The Guardian a spus că lipsa de răspuns din partea politicienilor britanici, a jurnaliştilor şi a publicului care a survenit în urma divulgărilor a fost ,,foarte frustrantă’’.

Politicienii în Marea Britanie au considerat subiectul ca fiind ,,toxic’’, complex şi dificil de discutat, dar problemele sunt prea importante pentru a fi ignorate, susţine Rusbridger.

,,Recent a picat fisa cum că, iubit sau urât, Edward Snowden a expus o pânză uriaşă de probleme care ne privesc pe noi toţi’’, a mai spus el.

Într-o lectură, Statul supraveghetor al secolului 21: Implicaţiile dezvăluirilor lui Snowden, care a avut loc la Universitatea Oxford săptămâna aceasta, Rusbridger a spus audienţei sale că era timpul să transfere dezbaterea într-o arenă academică, unde problemele complexe ar putea fi analizate mai profund.

The Guardian a publicat pentru prima oară ştiri bazate pe documente secrete dezvăluite ziarului de către Snowden, un fost antreprenor al Agenţiei de Securitate Naţională a Statelor Unite (NSA), în 2013. Totuşi, câteva alte canale de ştiri în masă au acoperit povestea în ciuda divulgărilor despre supravegherea în masă de către o agenţie britanică de informaţii, GCHQ.

Rusbridger a spus că regretă faptul că o mare parte din reacţia la scurgerile de informaţii a fost concentrată mai degrabă pe rolul The Guardian în publicarea lor, decât pe conţinutul acestora.

,,În Marea Britanie nu a fost nimic, nicio reacţie, niciun raport. Doar o singură întâlnire […la Westminster Hall] la care The Guardian a fost menţionat de 21 de ori, confidenţialitatea de şapte ori şi libertăţile civile de trei ori”, a spus el.

A durat aproape doi ani până când Comitetul pentru Informaţii şi Securitate al Parlamentului Marii Britanii (ISC) a raportat asupra implicaţiilor.

Publicat săptămâna trecută, raportul ISC: Confidenţialitate şi Securitate, un cadru legal modern şi transparent, a constatat că legile Marii Britanii care guvernează serviciile de informaţii şi supravegherea în masă trebuie să fie actualizate, pentru a le face mai transparente şi mai inteligibile.

ISC a descoperit de asemenea că serviciile de informaţii nu au acţionat ilegal, iar colectarea de date în vrac de către guvern nu se ridică la supravegherea în masă şi nu reprezintă o ameninţare la adresa vieţii private.

Răspunsul la acoperirea Snowden a fost foarte diferit în Statele Unite. Acolo, The Guardian a împărţit cu Washington Post un premiu Pulitzer, cea mai înaltă distincţie pentru jurnalism în US. Comitetul Pulitzer a lăudat The Guardian pentru „revelaţia sa de supraveghere pe scară largă de către Agenţia Naţională de Securitate, ajutând…să scânteie o dezbatere despre relaţia dintre guvern şi public asupa problemelor de securitate şi confidenţialitate”. Cel puţin două

rapoarte majore în probleme de informaţii secrete şi supraveghere evidenţiate de scurgerile de informaţii au fost de asemenea publicate în US:

Rusbridger, care părăseşte The Guardian vara aceasta pentru a prelua rolul de director a Lady Margaret Hall, Universitatea Oxford, a descris cum, din frustrare, a trasat recent ,,o diagramă foarte negativă” pe o bucată de hârtie, pentru a identifica multiple probleme de interes public ridicate de divulgările lui Snowden. Diagrama a revelat cel puţin 150 de ,,subiecte cu miez”, inclusiv pe cele încadrând tratamentul informatorilor, cenzurii, securităţii naţionale, libertăţilor civile şi relaţiilor internaţionale.

Rusbridger a listat de asemenea consimţământul, presa deschisă, confidenţialitatea, economia digitală şi Silicon Valley printre multe altele.

O problemă cheie în Marea Britanie, potrivit lui Rusbridger, este supravegherea. El a interogat eficacitatea ISC şi a afirmat despre legislaţia curentă că este refractară. Mulţi politicieni, inclusiv cei ai ISC, nu o interpretează adecvat. ,,Subiectul este prea mare pentru majoritatea membrilor Parlamentului”, a susţinut el.

Rusbridger a fost contestat asupra unui număr de puncte de către audienţă, din care a făcut parte şi un fost şef al GCHQ. Când a fost interogat dacă ziarul are dreptul de a publica documente secrete a NSA, Rusbridger a spus că informaţia a fost manipulată cu precauţie şi doar 1% a fost raportată. El a recunoscut remarca serviciilor de securitate britanice asupra îngreunării accesului canalelor de comunicare de când au avut loc scurgerile de informaţii, ceea ce face şi mai dificil de monitorizat potenţialele ameninţări de securitate.

Răspunzând la o întrebare referitoare la echilibrul dintre siguranţă şi confidenţialitate în Marea Britanie, şi de ce publicul britanic a părut să accepte un nivel de supraveghere, Rusbridger a spus: ,,Deseori mă întreb de ce dezbaterea a fost aşa silenţioasă aici – este deoarece ne plac spionii noştri? Îi avem pe James Bond şi Enigma. Ne-a făcut asta să ne complacem în privinţa viitorului? Noi nu am avut Stasi, dar l-am avut pe George Orwell.”

Doar cu câteva luni înainte de a părăsi The Guardian, Rusbridger a indicat viitoarele sale priorităţi: ,,Acum câteva săptămâni Philip Hammond (Secretarul de Externe Britanic) a spus că este timpul să tragă linie în dezbaterea cu privire la Snowden, dar pentru mine dezbaterea abia începe.”

sursa text:http://en.ejo.ch/media-politics/alan-rusbridger-world-snowden

sursa foto: Rob Judges ©Robjudges