Sistemul de schimbare politică din Albania este legat de evoluţia şi de transformarea industriei mass-media

Instituirea pluralismului politic şi a economiei de piaţă în anul 1991 au adus cu ele prăbuşirea monopolului statului pe piaţa mass-media albaneză. Această tranziție de la un sistem centralizat la un sistem mass-media privat a fost însoţită de schimbări fundamentale în industria mass-media. Spre deosebire de fostul sistem comunist de Est, unde tranziţia de la pieţele mass-media reglementate la pieţele mass-media libere a avut loc într-o manieră treptată, în Albania această schimbare a avut loc brusc.

Astfel, în perioada 1991-1997, aproape toate ziarele şi revistele controlate de statul comunist au dispărut din circulaţie (cu excepţia ziarului Zeri i Popullit, principalul ziar al partidului comunist care era la putere) şi în lor locul au apărut ziare noi, care au funcţionat în principal ca instituții private. Aceste noi instituții mass-media au transformat fundamental peisajul mass-media albanez. Înainte de 1990 au fost tipărite doar două cotidiane naţionale: Zeri i Popullit şi Bashkimi. În 1991, erau fost tipărite zilnic doar patru ziare, iar în 1994 acest număr s-a dublat la opt. Astăzi, 28 cotidiane naţionale sunt imprimate – o cifră considerabilă în comparaţie cu numărul de publicaţii mass-media scrise în ţări cu populaţii mult mai mari decât cea a Albaniei.

Acelaşi model a avut loc în piaţa audiovizualului în cazul în care singurul post de radio-televiziune de stat, RTSH, este dominat de un număr mare de televiziuni private şi posturi de radio care au depăşit media vorbitoare de limbă albaneză. Conform statisticilor de la Keshilli Kombetar i Radio DHE Televizionit (KKRT – Consiliul Naţional de Radio şi Televiziune), în Albania de astăzi sunt în funcţiune patru posturi de televiziune naţionale, 65 de staţii locale, 33 de posturi de televiziune prin cablu, trei staţii de radio naţionale şi 47 de posturi de radio locale.

O piaţă cu legislație minimă

Boom-ul de mass-media privată a adus o stare de haos pe piaţa mass-media. Faptul că legislaţia în acest domeniu încă mai are multe lacune contribuie la acest fenomen. Statul nu a încercat să joace pe deplin rolul său într-o piaţă care s-a dezvoltat rapid şi are tendinţa de a ocoli reglementările. Această situaţie oarecum anarhică a fost vizibilă mai ales în domeniul mass-media electronică. În timp ce ziarele şi revistele au început să se autorizeze pentru a funcționa legal ca instituții private, mass-media electronică și-a demarat activitatea, fără deținerea licenţelor legale de la stat. Una din trăsăturile principale expuse în mass-media albaneză este o lipsă de transparenţă financiară. Din momentul în care intră pe piaţă, instituțiile private de media, nu își declară investiţiile. Acest lucru duce la dezechilibre periodice, pentru că investitorii mari din alte domenii intră sistematic pe piaţă şi modifică peisajul mass-media. Acest lucru a avut loc periodic, cu implicarea oamenilor de afaceri din domeniul construcțiilor, cum ar fi Koco Kokëdhima, Hasanbelliu Irfan, Dulaku Genc, precum și omul de afaceri care comercializează cafeaua Hoxha Dritan – care a creat instantaneu piețe de desfacere mass-media noi, care au devenit cele mai importante din ţară. Ca urmare a investițiilor puternice ale celor doi oameni de afaceri (Kokëdhima şi Hasanbelliu), ziarele lor au cele mai mari tiraje din ţară, în timp ce Dulaku și Hoxha au două dintre cele mai mari platforme de televiziune private albaneze.

Instituțiile competitive noi care intră pe piață modifică frecvent tendinţele de pe piaţa mass-media. Ziarul Shekulli, a intrat cu un preţ de trei ori mai mic decât alte ziare. S-a vândut pentru 10 Lek (aproximativ 70 de cenți), în timp ce alte ziare au fost vândute la un preţ de 30 Lek (210 cenți). Ulterior, ziarul Panorama a urmat aceeaşi cale. Acesta, la rândul său, a obligat alţi proprietari să reacţioneze prin încercarea de  a găsi protecţie juridică la Autoritatea de Concurenţă. Deşi un astfel de dezechilibru în preţ nu poate fi justificat – chiar datorită costului de imprimare (care este aproape egal) sau datorită pieței de vânzare – acesta se explică prin faptul că editorii unor ziare acoperă costurile de imprimare cu un profit care provine din alte afaceri.

În domeniul mass-media de televiziune, dezechilibrele de pe piaţa mass-media sunt în mare parte reflectate în costurile de publicitate, precum şi în conţinutul programului. Diferite canale de televiziune nu au fost în stare să accepte preţurile de publicitate. Pe 5 august 2003, directorii a cinci canale de televiziune principale, RTSH, Klan, Vizion Plus, Top Channel, şi Arbëria  au semnat un memorandum de cooperare pentru stabilirea de preţuri identice pentru publicitate în televiziune. Potrivit acestui memorandum, fiecare spot publicitar de 30 de secunde transmis pe posturile celor cinci semnatare urma să coste 100 de euro. În ciuda acestui fapt, cu toate acestea, memorandumul nu a fost implementat, întrucât fiecare canal de televiziune aplica taxele sale proprii.

O astfel de lipsă de respect faţă de reguli este, de asemenea, evidențiată în tratamentul financiar la care sunt expuși jurnaliştii şi personalul tehnic. Salariile  jurnaliştilor variază drastic de la o rețea de mass-media la alta, ca urmare a concurenţei: Top Chanel şi Vizion Plus plătesc salarii de două sau de trei ori mai mari decât alte instituții mass-media care suferă din cauza dificultăţilor economice. Salariile jurnaliştilor de televiziune sunt, de asemenea, mult mai mari în comparaţie cu cele ale jurnaliştilor din presa scrisă sau radio. Din 1992, au existat tentative continue pentru a stabili reglementări în sectorul mass-media. Din multe puncte de vedere, piața mass-media este în prezent mult mai stabilă decât era în urmă cu câțiva ani, dar în ciuda acestui fapt, ea rămâne haotică, instabilă, şi într-o anumită măsură, informală.

O piaţă mică în criză

Cu o populaţie de aproximativ 3 milioane de locuitori, Albania rămâne o piaţă mică şi nefavorabilă pentru mass-media. Pieţele mici creează obstacole ample în calea consolidării afacerilor mass-media, întrucât costul produselor lor este, practic, aceleaşi ca şi al produselor mass-media care operează pe pieţe mai mari, în timp ce profiturile sunt mult mai mici.

Cu toate acestea, în afară de problema dimensiunii pieței mass-media, pieţele mass-media vorbitoare de limbă albaneză sunt, de asemenea, fragmentate din cauza politicii liberale practicate de guvernul albanez în domeniul mass-media. Un număr mare de actori – care au un efect pozitiv asupra pluralismului mass-media din Albania – operează pe aceste pieţe, dar, de asemenea, fragmentează  mass-media. Indiferent de crearea de grupuri mass-media, în care poate fi observată o bună consolidare, piaţa rămâne în mod semnificativ răsfirată întrucât consolidarea nu a condus la închiderea anumitor instituții media. Dificultăţile unei pieţe mici nu sunt reflectate doar în circulaţia scăzută a ziarelor albaneze, ci și în volumul mic de publicitate în mass-media electronică (metodele de măsurare exactă a audienţei pentru acest gen de media încă lipsesc). Tirajul zilnic al tuturor ziarelor şi revistelor albaneze este de maxim 70.000 de exemplare; dintre acestea, doar Panorama şi Shekulli au un tiraj între 15.000 şi 25.000 de exemplare (în conformitate cu declaraţiile de la punctele de vânzare ale acestora). Celelalte instituții mass-media au un tiraj de mai puţin de 5.000 de exemplare pe zi.

Criză de lungă  durata a mass-media scrise

Mass-media scrisă, care a fost prima formă de mass-media privată în Albania după căderea comunismului, a cunoscut o criză de lungă, care continuă şi astăzi. În prima fază (1991 – 1994), piața de desfacere a mass-media scrisă s-a bucurat de condiții favorabile financiare, deoarece aceasta a fost finanţată în principal de către partidele politice, şi, ca rezultat, a avut trei surse financiare stabile:

• Partidele politice
• Tirajul
• Publicitatea

Au fost și alte avantaje, de asemenea, prima fiind o audienţă mare, stabilă – componentă semnificativă care corespundea electoratului partidelor politice. În plus, partidele au cheltuit o parte din bugetul lor pe media scrisă, care la acel moment era încă forma mass-media cea mai puternică în Albania.

Primele cotidiene de mari dimensiuni care au apărut după 1994 s-au confruntat cu mari dificultăţi. Din cauza salariilor mici ale jurnaliştilor (50-250 euro) [KN3], preţurile acestor ziare au fost mult mai mici şi abia au acoperit costurile de producţie.

Pe lângă costurile de producţie, o parte semnificativă din costul total al ziarelor şi revistelor este alocat producţiei intelectuale, un termen folosit de Nadine Toussaint-Desmoulins în L’Economie des Medias. Acest cost a crescut continuu din cauza creşterii costante a venitului mediu al albanezilor. În plus, competiția pentru a atrage cei mai calificați profesioniști a contribuit la creşterea veniturilor, care a devenit o povară în economia fragilă albaneză a mass-media scrisă.

Starea economică a mass-media scrisă din Albania este pusă la încercare, ceea ce, la rândul ei,  conduce la instituții mass-media instabile, cu o şansă mai mică de supravieţuire. Majoritatea instituțiilor media au, de fapt, solduri negative şi dacă legile transparenţei echilibrului economic şi ale falimentului ar funcționa cum trebuie, multe dintre aceste instituții ar fi obligate să se închidă. Această situaţie este agravată de piața de publicitate mică din Albania.

Boom-ul  mass-media audiovizuală

Cele mai mari investiţii în Albania sunt făcute în mass-media audiovizuală. Cu toate acestea, aceste investiţii sunt caracterizate de modele diferite de dezvoltare: investiţii mari sunt făcute în mediile TV şi investiţii mai mici în media radio. Chiar şi în televiziune există o diversitate, unele companii  realizând investiții mult mai mari, care, la rândul său, le-au făcut mult mai competitive decât alte posturi de televiziune. De exemplu, posturile de televiziune, cum ar fi  Top Chanel, Klan, Vizion Plus şi  în ultima perioadă  Ora News  au investit mai mult şi, în consecinţă, au devenit superioare în ceea ce priveşte calitatea transmisiunii.

Investiţiile în aceste posturi de televiziune le-au făcut competitive în trei domenii: tehnologia de transmisie, producția de programe şi resursele umane. Investiţiile tehnologice includ construirea de studiouri de transmisie şi sisteme de transmisie. Până în 1997, cel mai mare investitor în aceste două domenii a fost Radiotelevizioeai Publik Shqiptar (RTSH, Televiziunea Publică Albaneză), care a fost  singurul serviciu de radiodifuziune pe întreg teritoriul albanez. Totuşi, cu toate acestea, în ceea ce priveşte tehnologia, RTSH era foarte mult în urmă. Camerele de luat vederi şi studiourile de editare RTSH erau tot cele importate din Germania de Est între anii 1985 – 1990.

Conform statisticilor furnizate de KKRT, majoritatea canalelor de televiziune din Albania au un bilanț negativ. Toate canalele locale de televiziune care transmit în Tirana şi în alte regiuni  au ca rezultat bilanţuri negative. Și totuși, ar trebui să se ia în considerare faptul că declaraţiile financiare făcute de către majoritatea canalelor de televiziune din Albania nu sunt corecte. Această inexactitate rezultă din declaraţia falsă a numărului de jurnalişti angajaţi şi a salariilor acestora, precum şi raportarea în mod fals  a profiturilor realizate cu scopul de a evita impozitarea pe profit. Cu toate acestea, KKRT a creat o bază de date a finanţelor canalelor de televiziune din Albania, care arată că doar Klan, Top Channel şi Vizion Plus au reuşit să atingă bilanțuri pozitive. Iată cifrele pentru o serie de canale de televiziune principale în perioada 2008 – 2010.

Principala sursă de venituri pentru televiziunile albaneze provine din publicitate. Din 15.666 milioane dolari cheltuiți pe publicitate în Albania în anul 2004, 8.5 milioane dolari au fost cheltuiți în publicitatea televizată. Cu toate acestea, această sumă nu este împărțită în mod egal între televiziuni, pentru că principalele posturi de televiziune primesc majoritatea anunţurilor atât din mediul privat cât și din cel public. Celelalte cheltuieli de producţie sunt acoperite din alte surse financiare. Unele canale de televiziune, cum ar fi TV Arbëria, au fost excluse de pe piaţă, în timp ce altele se confruntă cu dificultăţi financiare în prezent, care sunt reflectate în salariile neplătite ale personalului.

Instituțiile radio sunt mult mai modeste, dar, de asemenea, mult mai stabile decât canalele de televiziune. Deşi majoritatea posturile radio se confruntă cu un deficit de fonduri, acestea au costuri mult mai mici decât alte medii, pentru că programele lor, în cea mai mare parte, constau în ştiri luate de pe internet, talk show-uri cu cei care sună şi programe de muzică. Deasemenea, costurile de personal sunt mici şi investiţiile tehnologice nu sunt, de asemenea, foarte scumpe.

Rezumat

Caracteristicile mass-media albaneză sunt în mare măsură definite de natura proprietarilor de mass-media. Ca rezultat al reformelor radicale de liberalizare, piaţa mass-media albaneză, precum şi toate celelalte piețe, au devenit rapid dominate de sectorul privat. Mass-media privată a echilibrat considerabil rolul sectorului public. Radio-televiziunea publică albaneză a rămas o instituţie mass-media nereformată, şi este destul de asemănătoare cu radio-televiziunea de stat din trecut. Fiabilitatea şi raitingurile sunt în mod constant în scădere şi în prezent audiența principală este cea din zonele rurale.

Spre deosebire de majoritatea ţărilor europene, unde legislaţia împiedică concentrarea mass-media în mâinile unui singur proprietar, în Albania şi Kosovo acest fel de fenomen este permis. Ca urmare a acestui fapt, pe piața media de limbă albaneză se poate asista la consolidarea diferitelor tipuri de mass-media, precum şi la crearea unor grupuri puternice mass-media controlate de către un acţionar unic. În plus, legislaţia albaneză nu împiedică alte instituții să investească în industria mass-media.

Internetul şi noile tehnologii sunt singurele surse de mass-media, cu o perspectivă deschisă şi un spaţiu comun de comunicare în Balcani. Comunicare online ocoleşte constrângerile mass-media tradiţionale. În ciuda acestui fapt, în comparaţie cu alte ţări din Europa, accesibilitatea populației la Internet şi la noile tehnologii de comunicare este încă mică. Costurile ridicate sunt în contrast cu puterea de cumpărare scăzută a publicului albanez. Extinderea internetului este compromisă de nivelul economic scăzut al populaţiei şi lipsa infrastructurii pentru telefonia fixă reprezintă o lacună care este mai vizibilă în zonele rurale. În ciuda dezvoltării incipiente, noile mass-media au crescut ca răspândire cu o rată de creştere constantă şi în cel mai scurt timp sunt aşteptate să se dezvolte ca și concurenţi pentru mass-media tradiţionale.

Accentuând cele de mai sus, se poate spune că peisajul mass-media albanez este marcat de provocări mari, provocări cărora le-a făcut față cu succes, deşi ele se împletesc cu comunicarea, democratizarea, modernizarea şi integrarea societăţii albaneze. Confruntarea cu aceste provocări va fi adevăratul test al sistemului mass-media albanez.

******

Acest articol a fost scris special pentru EJO de Dr. Mark Marku. Dr. Marku este profesor de Mass-media şi comunicare la Facultatea de Jurnalism şi Comunicare, Universitatea din Tirana. El a publicat mai multe cărţi privind istoria mass-media albaneză şi pe probleme de mass-media şi semiotică, care au fost traduse de către mulţi autori occidentali în domeniu. În prezent, Dr. Marku este membru al Parlamentului albanez, şi vice-preşedinte al Comisiei parlamentare de educaţie şi mass-media.