Panicile industriei presei scrise nu sunt noi. În anii 1990, tirajele în declin au determinat Universitatea Northwestern, din SUA, sa iniţieze un sondaj asupra a 37.000 de cititori în 100 de pieţe de ziare, pentru a afla de ce scad vânzările. S-a constatat că scrisul în stil caracteristic duce la creşterea satisfacţiei cititorului într-o varietate de domenii de subiecte, precum politică, sport, ştiinţă şi sănătate. O proporţie mai mare de poveşti în stil caracteristic au ameliorat percepţia de brand global, lider în ceea ce priveşte lizibilitatea. Conţinutul caracterstic a dus de asemenea la creşterea satisfacţiei cititorului. Pe scurt, dezinteresul cititorului a fost boala. Scrisul caracteristic a fost leacul.

Ar putea fi timpul ca ziarele sa îşi ia medicamentul. Articolele de fond, cu accentul lor pus în primul rând pe oameni, în detrimentul politicii şi povestirii sumare, sunt populare în rândul publicului. Şi secţiunile caracteristice- stil, cărţi, filme, sunt simpatizate de agenţiile de publicitate care caută să vizeze un anumit segment de public. Cu toate acestea, directorii de mass-media şi analiştii au ignorat curent articolele de fond, care au fost istoric restrânse pe paginile din spate. Acelaşi lucru se aplică şi în mediul academic-studiul articolelor de fond este aproape inexistent. Această omisiune impenetrabilă perpetuează ignoranţa în privinţa gradului de importanţă al efectului articolelor de fond asupra publicului, şi în linia de jos a ziarelor de-a lungul timpului.

O mare parte din ceea ce ştim coincide cu istoria femeilor în presa scrisă, o istorie care a evidenţiat modalităţile complicate în care secţiunile recomandate angajau femeile şi au asistat mişcările pentru drepturile lor, întărind în acelaşi timp viziunile stereotipale ale femeilor. Secţiunile recomandate timpurii se adresau prin ceea ce editorii de sex masculin percepeau ca fiind preocupările de seama ale femeilor în timpul celui de-al doilea Război Mondial şi după: familie, modă, mâncare şi mobilier. Deşi îngrijorătoare în astăzi, strategia a fost un succes anticipat, dar temporar, în folosirea caracteristicilor pentru a viza cititori şi publicitate. Dar încă din anii 1950, secţiunile femeilor începuseră să spargă acele stereotipuri. Acestea  s-au confruntat cu probleme precum plăţi inechitabile, hărţuire sexuală, drepturi de reproducere şi violenţă impotriva femeilor, printre multe altele.

Prin anii 1970, paginile femeilor au tranziţionat spre stil de viaţă/pagini caracteristice. The Washington Post a înlocuit propria secţiune a femeilor cu sectiunea Stil în 1969 şi îşi asumă meritele pentru o nouă cale spre secţiunile caracteristice. Stilul a devenit căminul pentru ceea ce editorul ziarului Post, Ben Brandlee numea „o colecţie unică de noi jurnalişti”, corelând direct termenul adoptat de Tom Wolfe (ilustrat) să descrie jurnaliştii avangardişti ai generaţiei care au folosit tehnicile ficţiunii: scene şi dialog extins, o puternică voce auctorială, şi utilizarea simbolului şi metaforei. Succesul sectiuni Stil a ziarului The Washington Post a dovenit că secţiunile caracteristice nu erau numai ghetouri de ştiri pentru grupurile marginalizate; ele ar putea fi de importanţă istorică, şi chiar şi creatori de brand. În 1979, Consiliu Premiului Pulitzer a creat o categorie pentru Articole de Fond.

Trendul spre o mai mare diversitate de secţiuni caracteristice a continuat. Ziare precum The New York Times, the Chicago Tribune, The Dallas Morning News şi The Washington Post, au adăugat noi secţiuni caracteristice în anii 1990 şi la începutul anilor 2000. Unii jurnalişti proeminenţi, inclusiv Jack Hart de la ziarul the Oregonian, au perceput stilul jurnalistic narativ, sau articolele de fond, ca un antidot pentru piramida inversată, care de obicei evită povestirea şi se specializează pe finaluri de poveste, ceea ce înseamnă că transpune finalul poveştii mai întâi, într-un rezumat tipic. Acest lucru înseamnă, de asemenea, că cititorilor le este dată o concluzie în absenţa contextului, sau o explicaţie de ce este important. Conform unui raport al Societăţii Americane de Editori de Ştiri, ipoteza de cunoaştere din partea cititorului, prin ziare, a condus la alienarea publicului, care este lăsat intrigat de însăşi sursa, al cărei scop este să clarifice şi să lumineze.

Institului de Audienţă de la Universitatea Northwestern a constatat că articolele de fond duc la creşterea satisfacţiei cititorului, mai ales în rândul femeilor. Totuşi, la momentul efectuării studiului, doar 18% din materialele din ziare erau redate în stil caracteristic. Institutul Poynter a constatat că materialele narative au depăşit în general celelalte tipuri de redări, din punct de vedere al comunicării faptelor şi facilitării reţinerii informaţiei de către cititori.

Dar conţinutul caracteristic este scump şi pe cale de dispariţie, deşi nimeni nu ţine evidenţa cât de mult şi cât de repede. Secţiunile de carte, de călătorie, de stil, au dispărut şi  scriitorii acestui gen, de asemenea. Chicago Tribune a redus cel puţin jumătate de duzină de angajaţi axaţi pe acest tip de articole, într-o singură zi în 2009.

Totuşi, unele puncte agresive de vânzare se reorientează spre articole narative, în lupta lor pentru a atrage cititori. Din 2008, războiul lui Wall Street Journal împotriva lui The New York Times a rezultat în crearea WSJ, o revistă de stil de viaţă de lux; secţiuni de weekend precum Off Duty; pagini pentru casă şi grădină numite Mansion şi Greater New York, ale cărui înfăţisează ştiri pentru întreprinderi şi articole narative. Extinderea presei scrise a adus cu sine cel putin 150 de noi agenţi de publicitate de consum care doresc să facă publicitate împotriva secţiunilor de nişă.

În timp ce există o dovadă amplă că articolele de fond bune sunt necesare ca parte din ofertele de zi cu zi ale unui ziar, acestea singure nu pot salva o publicaţie. Aaron Kushner, om proaspăt de ziar, reprezintă acum ceva de o poveste moralizatoare. El credea că ziarele au fost oarbe să reducă personal şi secţiuni când veniturile din publicitate au scăzut. Când a cumpărat Orange County Register în 2012, el a încărcat prompt registrul cu articole de fond pentru a recăpăta cota de piaţă pierdută. El a debutat cu secţiuni noi şi îmbunătăţite pentru viaţă, maşini, mâncare, divertisment, societate, religie şi o secţiune profil numită Eroi de zi cu zi (Everyday Heroes). Bugetul umflat a băgat ziarul în datorii. Kushner a demisionat recent din postul de editor al ziarului, pe care încă îl deţine, după concendierea şi a acordarea de concedii angajaţilor.

Dar articolele de fond par a se bucura de o revenire în unele cercuri. Chiar şi în lumea digitală, editorii recunosc că pot cere mai mult pentru articole de calitate.  În 2012, Hearst, deţinut de Houston Chronicle a lansat un site premium, oferind un conţinut mai vast – inclusiv spirit întreprinzător raportat la naraţiune. Conţinutul mai scurt şi hit rapid a ramas pe site-ul gratuit. Ideea de site-uri „premium” pentru abonaţi a pus stăpânire pe imperiul Hearst, care a emis un comunicat de presă energic la sfârşitul anului 2013, anunţând creşterea de două cifre. În timp ce majoritatea traficului gravitează în jurul site-ului gratuit, Hearst este de părere că abonaţii îşi doresc şi merită mai mult.

Audienţa mutor organizaţii noi este exorbitantă – în principal datorită platformelor digitale, apariţiei social mediei, interactivităţii şi multiplelor experienţe platformă, chiar şi gaming-ul. Dar tirajul presei scrise continuă să scadă şi odată cu ea scad şi veniturile. Articolele de fond sunt una din căile de a viza atât agenţii de publicitate, cât şi publicul,pe care ziare precum Wall Street Journal încep să le descopere din nou.

pic credit: Flikr Erin Williamson

sursa: http://en.ejo.ch/9403/media_economics/can-features-save-newspapers