Cu prilejul Zilei Internaționale împotriva cenzurii Cibernetice, Reporterii fără Frontiere (RWB) au lansat raportul lor anual privind libertatea internetului, în special cu privire la supravegherea digitală, urmărirea activităților online a fiecărui cetățean, aceasta devenind o activitate utilizată din ce în ce mai mult de guvernele din întreaga lume. Prin utilizarea tehnologiei, poliția poate urmări și înregistra comunicările on-line ale disidenților, bloggerilor și jurnaliștilor și, în consecință îi poate aresta. Internetul a devenit unul dintre cele mai noi teritorii de luptă pentru apărarea omului și a drepturilor fundamentale și în conformitate cu Reporteri fără Frontiere, în prezent, 180 de “utilizatori cetățeni ai netului” sunt în închisoare din cauza Supravegherii Internetului.

Supravegherea digitală este o afacere mare la nivel internațional: datele “Fișierului Spy” al WikiLeaks au dezvăluit în 2011 maniera în care acest sector secret și invizibil s-a dezvoltat din anul 2001 și, în conformitate cu Reporteri fără Frontiere, această piață este acum în valoare de 5 miliarde de dolari. Dar care sunt țările cu cele mai grave încălcări ale libertății internetului și în care supravegherea digitală este frecvent întâlnită? RWB a enumerat Siria, China, Iran, Bahrain și Vietnam, ca fiind cei cinci “dușmani”, unde web-ul este sub control și folosit ca o capcană pentru disidenți, care sunt în mod constant sub amenințarea de a fi urmăriți, identificați și persecutați pentru activitățile lor online.

Bahrain este o țară cu o rată foarte mare de penetrare a Internetului (77%) și o viteză a conexiunii destul de bună, dar, pe de altă parte, potrivit raportului, “familia regală este reprezentată în toate domeniile de management ale Internetui și dispune de instrumente sofisticate pentru a-și spiona supușii” și practica de a trimite prin e-mail malwares/viruși de spionaj și captare a adreselor IP este foarte frecventă la fel ca și metodele de supraveghere on-line.

În Vietnam, site-urile web sunt ușor de schimbat în offline prin atacuri DNS sau prin cererea directă la furnizorii de Internet, care, foarte probabil acceptă exigențele guvernului și, conform Freedom House, “guvernul monitorizează conversațiile și urmărește apelurile cetățenilor care sunt vizați ca “activiști” sau “reacționari”.

Iranul are o strategie și mai sofisticată pentru a menține sub control internetul; “Halal Internet” este rețeaua sa națională, care separă literalmente națiunea de Internetul propiu-zis. Construcția acestui “Interent paralel” va oferi guvernului șansa de a controla aproape toate activitățile online ale cetățenilor iranieni, întrucât toate website-urile iraniene vor fi găzduite de serverele iraniene și, conform spuselor RWB: “Guvernul intenționează să reducă viteza de internet de conectare internațională (care este deja limitată la 128Kb /s [6]), precum și să crească costul de abonare la acesta, în scopul de a face mult mai atractivă abonarea la Internetul național mai rapid”.

Mare Firewall Chinezesc (oficial denumit “proiectului scutului de aur“) este, probabil, cea mai faimoasă și mai eficientă armă a supravegherii digitale din lume, care permite accesul la site-urile străine care urmează însă să fie filtrate. În China, adresele IP și domeniile pot fi ușor blocate și prin Deep Packet Inspection, accesul la site poate fi blocat pe baza “detectării cuvântului cheie”, afirmă RWB. Marele Firewall este “conectat” din noiembrie 2012, când Partidul Comunist Chinez și-a pus în aplicare activitățile sale, prin interzicerea, chiar a serviciilor furnizate de către companiile străine VPN (Virtual Private Network), care erau folosite de către utilizatorii de Internet din China, pentru a evita urmărirea. Potrivit RWB, cel puțin cinci departamente guvernamentale lucrează la supravegherea pe internet, rezultele fiind 30 de jurnaliști și 69 de “cetățeni ai netului” condamnați în închisorile chineze.

Internetul în Siria, în schimb, este controlat de două agenții diferite, Syrian Computer Society (SCS) și Syrian Telecommunications Establishment (STE), ambele fondate de Bashar Al-Assad. Potrivit unui document obținut de RWB datat 1999, Siria încearcă de asemenea, să își creeze o rețea națională. În Siria, supravegherea și urmărirea activităților online este utilizată în mod constant și tacticile de phishing sunt printre cele mai utilizate. Pe lângă aceasta, este important să ne amintim cum a reușit guvernul sirian, literalmente să întrerupă internetul din toată țara, pentru a evita conexiune externă. Surprinzător, țări precum Cuba, Coreea de Nord, Birmania și Uzbekistan nu sunt enumerate în raportul din 2013 după ce fuseseră menționate în cel din 2012.

Pentru raportul său din 2013, RWB a intrat mai mult în detaliu în oferirea de probe referitoare la “Dușmanii internetului“, investigând actorii corporațiilor, oferind un top al celor mai active cinci “Companii Inamice” care vând produse de cenzură și supraveghere guvernelor dictatoriale. “Mercenarii erei digitale” enumerați în raport sunt Gamma Group din Marea Britanie, Trovicor din Germania, HackingTeam din Italia, Amesys din Franța, precum și American Blue Coat Systems din America.

Potrivit RBW: “Produsele de supraveghere și interceptare Trovicor au permis familiei regale din Bahrain să spioneze furnizorii de știri și să îi aresteze. În Siria, produsele Deep Packet Inspection fabricate de Blue Coat au făcut posibil ca regimul să-i spioneze pe disidenți și pe “cetățenii netului” din întreaga țară, precum și să-i aresteze și să-i tortureze. Produsele Amesys furnizate de Eagle au fost descoperite în birourile poliției secrete a lui Muammar Gaddafi. Malware-ul proiectat de Hacking Team și Gamma a fost folosit de guverne pentru a afla parolele jurnaliștilor și “cetățeniilor netului”.

Revenind la anul 2012, WikiLeaks a oferit dovezi cu privire la modul în care Selex Elsag (o societate controlată de grupul italian Finemeccanica), a oferit guvernului sirian un sistem de telecomunicații și întreținere garantată a acestuia chiar și în timpul celor mai clare momentele de proteste din țară. Companiile implicate în supravegherea pe internet sunt, probabil, mai multe decât cele menționate în raportul RBW. Uniunea Europeană a aprobat recent Strategia privind libertatea digitală în politica externă a raportoarei Marietje Schaake în care se dorește o limitare privind vânzarea tehnologiei de supraveghere în țările dictatoriale. Dar apărarea drepturilor omului on-line este în mod constant în discuție,chiar și în țările democratice.

Credite foto: RobH (munca proprie) [CC-BY-SA-3.0], prin intermediul Wikimedia Commons