În iunie, Institutul de Jurnalism Internațional Erich Brost a găzduit o conferință cu privire la descrierea Africii în mass-media europeană. Unul dintre punctele-cheie pe ordinea de zi a fost faptul că mass-media europeană face un deserviciu publicului său și africanilor prin maniera sa de raportare privind țările africane.

Ama Biney a studiat la Școala de Studii Orientale și Africane de la Universitatea din Londra. Ea este redactor-șef al Pambazuka News și fost lector la Universitatea Middlesex din Marea Britanie.

Bastian Pietsch a vorbit cu ea despre modul în care Africa este portretizată de către Occident.

„În ciuda faptului că Africa a suferit decolonizare și este independentă, există încă o anumită atitudine negativă și rasistă în ceea ce privește modul în care Vestul interpretează și percepe
Africa. Africa continuă să fie văzută ca terenurile a ceea ce un jurnalist nigerian numește “PIBAC”. “PIBAC” vine de la “P” de sărăcie, “I” pentru instabilitate, “B” pentru boală, “A” din nou pentru analfabetismului și “C” pentru corupție”, a spus ea.

„Nu este cazul ca aceste stereotipuri să fie neadevărate – există un element de adevăr în stereotipuri – dar aceasta este singura manieră prin care Occidentul vede Africa și acest lucru este foarte periculos. Există mereu o singură poveste despre Africa, care este repetată de către Occident, pentru a folosi termenul utilizat de marele romancier nigerian Chimamanda.

Biney a vorbit despre modul în care Occidentul, de multe ori relatează povești de corupție în Africa pe un ton voios, dar rareori investighează rolul jucat de companiile occidentale în scandaluri. „Corupția oriunde ar fi – în Occident sau în Africa – este detestabilă și lipsită de
etică. Dar când analizăm corupția din Africa, deseori sunt implicate companii multi-naționale occidentale. Ele sunt complice la corupția dictatorilor africani, a oamenilor de afaceri sau a liderilor. Dar occidentalii și reporterii din Occident se întreabă foarte rar: “Cum se face că băncile occidentale sunt complici ale dictatorilor din Africa?”

Există mai multe știri care trebuie să fie raportate din Africa. Continentul are un număr remarcabil de mare de parlamentari femei, de exemplu, dar știrile care provin din Africa tind să
prezinte cele mai multe femei africane ca fiind oprimate și lipsite de putere.

Biney sugerează că mass-media selective pot și oferă rapoarte mai nuanțate în Africa. „Cred că mass-media selective prezintă o analiză diferită dintr-un punct de vedere ideologic diferit și progresiv”, a spus ea. „Ele încearcă de multe ori să pătrundă dincolo de analiza superficială
a Occidentului și să ofere un fundal mai larg contextual, istoric. Ele încearcă să informeze cititorii de ce lucrurile sunt așa cum sunt în Africa”.

„Cred că este dificil pentru mainstream media să-și asume acest rol, deoarece acestea sunt obligate să facă profit. De multe ori agențiile de publicitate dictează ordinea de zi. Și mai există o altă constrângere. Mainstream media trebuie să își distreze publicul și să prezinte știri care îl vor interesa. Uneori, ele sunt influențate de faptul că o știre implică sau nu un punct de vedere social. Totodată, acesta reprezintă motivul pentru care există atât de multe știri care tratează mizeria sau foametea: ele vor interesa cititorii. S-ar putea spune că raportarea cu privire la foamete și ONG-urile care ajută oamenii din Africa este un lucru bun, dar există și o parte negativă a modului în care catastrofele umanitare sunt adesea portretizate: oamenii din Africa sunt întotdeauna în nevoie, ei sunt dependenți de societate albă, industrializată. Cred că acest lucru este în cele din urmă dăunător pentru Africa”.

Biney a afirmat că jurnaliștii din Africa tind să urmeze modelele europene de raportare. „Trebuie să ne amintim că multe instituții media din Africa au moștenit programele de formare jurnalistică de la conducătorii coloniilor. Și multe trusturi de presă din mai multe țări din
Africa de Vest au tendința de a fi dependente de CNN, Reuters sau BBC. Cu toate acestea, acestea fiind spuse, există instituții media mai mici, în Africa, care sunt mai selective. Ele pot determina propria agendă și, de exemplu, pot publica știri locale fiind mai aproape de știri. Dar ele sunt adesea constrânse de bani, a spus ea”.

Interviul complet a fost publicat inițialîn German Fachtagung “Afrika 3.0”: Zerrbilder im Wandel