Jurnaliștii ucrainieni spun că le este greu să rămână neutri, atunci când relatează despre conflictul din țara lor.
Jurnaliştilor ucrainieni le este greu să rămână neutri şi independenţi când acoperă conflictul din ţara lor. Mulţi dintre ei sunt împărţiţi între sentimentele de patriotism şi rolul de observatori imparţiali.
Dintre cei 47 de jurnalişti ucrainieni intervievaţi pentru studiu, reprezentând 42 de media diferite, majoritatea spun că au încercat să ţină cont de etică şi de standardele jurnalistice când au relatat războiul din regiunea Donbas, în estul Ucrainei, dar au spus că nu au vrut să facă rău părţii ucrainiene prin relatarea lor.
Studiul a relevat că puţine redacţii au oferit îndrumare şi sprijin pentru jurnalişti referitor la modul în care trebuia să relateze despre acest conflict. Nu există reguli scrise sau standarde etice acceptate, iar judecăţile profesionale sunt lăsate lăsate în seama jurnaliştilor. Reporterii ucrainieni care muncesc în zona de conflict au tendinţa de a se baza pe instinct, în loc de instrucţiuni, se arată în studiu.
Studiul: „Acoperirea Conflictului din Est de către media din Ucraina” a fost realizat de Detector Media, o organizaţie non-guvernamentală din Kiev. Interviurile au fost realizate în perioada februarie-martie 2016.
Patriot vs. neutru
Cercetătorii au găsit o varietate de abordări a conflictului printre jurnaliştii intervievaţi. Ei au identificat trei atitudini clare: patriot, neutru şi mixt.
Cei descrişi ca fiind „patrioţi” se concentrează în mod conştient pe acoperirea perspectivei ucrainiene. Ei ignoră „cealaltă tabără” şi sunt gata să îşi sacrifice standardele profesionale pentru ceea ce ei cred că sunt interesele de securitate ale statului. De exemplu, aceşti jurnalişti şi-au exprimat dorinţa de a nu face jocul „propagandei ruseşti”.
Jurnaliştii „neutri” cred în aderarea necondiţionată la standardele profesionale. Această abordare se aplică cu particularitate organizaţiilor media ucrainiene care se supun standardelor vestice, la fel şi instituţiilor mass-media din vest care au redacţii în Ucraina, printre care se numără BBC Ucraina, Deutsche Welle şi Radio Europa Liberă/Radio Liberty.
Al treilea tip de abordare profesională, identificată ca fiind „mixtă”, a fost cea mai întâlnită între profesioniştii media intervievaţi. Aceşti jurnalişti au declarat că înţeleg importanţa standardelor etice. Totuşi, ei au afirmat că deseori simt un conflict interior între aderarea la aceste standarde şi dorinţa de a nu prejudicia fără voia lor cauza ucrainiană relatând ceva ce ar putea să dăuneze ţării lor.
Soldaţii sunt principalii actori ai materialelor jurnalistice
Membrii Forţelor Armate Ucrainiene au o prezenţă importantă în relatările mediatice, în special la posturile de televiziune naţionale. Jurnaliştii spun că asta se întâmplă din cauza publicului, mult mai interesat de acest aspect al conflictului. Dariya Orlova, autorul şi cercetătorul principal în acest studiu, crede că acest această tendinţă poate fi explicată şi prin faptul că jurnaliştii ajung să cunoască soldaţii în timp ce relatează despre conflict. Prin urmare, ei, adeseori, realizează legături personale cu aceștia şi apoi sunt îngrijorați pentru siguranţa lor.
Jurnaliştii au exprimat sentimente similare faţă de activiştii care ajută armata (în Ucraina ei sunt numiţi de obicei „voluntari”), dar aceştia din urmă au parte de o acoperire mediatică mai redusă. Presa a acordat mai puţină atenţie şi refugiaţilor interni, sau, la nivel local, populaţiei din Donbas, atât din teritoriile „eliberate” cât şi din cele „ocupate”. Redacţiile consideră că aceste grupuri sunt mai puţin interesante pentru public. De asemenea, jurnaliştii susţin că problemele de securitate au îngreunat acoperirea mediatică a acestor grupuri, la fel ca şi lipsa surselor de informaţii şi a resurselor materiale.
Este posibil să fii obiectiv?
Mulţi jurnalişti au mărturisit că nu pot să se detaşeze de conflict şi au admis că relatările lor sunt însoţite de tensiuni emoţionale, compasiune şi consideraţii despre securitatea statului.
Un jurnalist de la o revistă naţională a spus: „…ne-ar plăcea să fim detaşaţi de situaţia din Ucraina, dar asta e imposibil. De ce? Pentru că…în momentul în care eşti persecutat personal de PRD (n.r. Republica Populară Doneţk, un stat autoproclamat în regiunea Doneţk, sprijinit de Rusia) şi tu ai fost deja etichetat drept infractor pentru articolele tale, este imposibil să te detaşezi. În momentul în care apropiaţii tăi au fost ucişi sau încarceraţi, este greu să fii neutru. Când există o agresiune militară împotriva ţării tale, e greu să fii echidistrant. […]. Fără să admitem ceea ce este evident… neutralitatea este de neatins aici. Cum poţi tu, de exemplu, să descrii în mod neutru anexarea Crimeei? Putem să scriem „încorporarea Crimeei” şi „referendum” fără ghilimele, dar atunci [relatăm] poziţia Rusiei.”
Un alt jurnalist, de la un post naţional de televiziune a spus: „acest conflict se petrece la noi în ţară şi oamenii noştri mor, statul nostru şi poporul nostru suferă. De aceea, un jurnalist nu poate să treacă dincolo de o astfel de situaţie.”
Chiar dacă studiul a arătat că standardele profesionale nu sunt discutate în mod adecvat în majoritatea redacţiilor, toţi jurnaliştii intervievaţi au recunoscut importanţa eticii în momentul în care relatează un conflict armat.
În acelaşi timp, majoritatea a vorbit despre standarde ca fiind lucruri de la sine înţelese, care nu e necesar să fie discutate sau definite în mod explicit.
Multe organizaţii media au dezvoltat un vocabular al definiţiilor conflictului, dar abordările variază foarte mult de la redacţie la redacţie. Unii încearcă să utilizeze un limbaj neutru, în timp ce alţii se bazează pe vocabularul oficial al departamentului guvernamental ucrainian pentru Operaţiuni Anti-Teroriste (OTA). De exemplu, centrul de presă al OTA numeşte tabăra adversă „Trupe de ocupaţie ruseşti” (російсько-окупаційні війська), „invadatori” (окупанти) sau „terorişti” (pentru a desemna separatiştii din aşa numitele Republici Populare Doneţk şi Lugansk).
Concluzia studiului este că majoritatea mass-media din Ucraina evită în mod deliberat să relateze din perspectiva „celeilalte părţi” în materialele lor despre conflict. De asemenea, ei nu au încredere în discursul Guvernului ucrainian şi cel al liderilor militari. Per total, este clar că jurnaliştii înţeleg importanţa obiectivităţii. Totuşi, ei admit că nu sunt siguri dacă este posibil sau nu să fie obiectivi fără să lezeze statul ucrainian.
Independenţă şi experienţă profesională
Marea majoritate a jurnaliştilor se consideră ca fiind liberi de orice fel de interferenţe editoriale în momentul în care relatează un conflict. În acelaşi timp, cercetătorii au detectat mai multe limitări pe care profesioniştii din mass-media le impun: autocenzura, presiunea socială şi editorială. Un procent semnificativ dintre cei intervievaţi au spus că uneori evită pur şi simplu subiecte care pot cauza potenţiale daune părţii ucrainiene sau ar putea fi folosite de propaganda rusă.
Un grup minoritar a admis că ei au simţit aşteptări din zona editorială pentru a pune armata într-o lumină pozitivă. Unii au declarat că se tem de critica socială şi de acuzaţiile de „trădare” ori de luare a unei poziţii „anti-ucrainiene”.
„În timp ce nivelul de instituţionalizare al practicilor editoriale în media din Ucraina este scăzut, un rol important este jucat de factorul personal: experienţa individuală şi profesională a unui jurnalist şi viziunea proprie”, a explicat Dariya Orlova, cercetătorul şef al raportului. Dariya a adăugat spunând că mulţi dintre jurnaliştii care au relatat despre acest conflict sunt originari din Donbas şi Crimea, iar în acest fel a fost şi mai greu ca ei să se detaşeze.
Dialog?
Studiul conchide că majoritatea vastă a jurnaliştilor intervievaţi consideră că dialogul dintre Ucraina şi guvernele republicilor auto-proclamate, Republica Populară Doneţk şi Republica Populară Lugansk, este important şi necesar, dar puţini au părut să înţeleagă cum ar putea funcţiona acest dialog şi în practică. Conform jurnaliştilor, nu există o promovare a dialogului în media pentru că nu există o politică clară a statului privind viitorul teritoriilor ocupate şi cetăţenii acestor teritorii. Aşadar, majoritatea jurnaliştilor nu sunt pregătiţi să îşi asume responsabilitatea pentru promovarea ideii unui dialog, chiar dacă sunt gata pentru a relata un astfel de dialog.
Acest articol a apărut mai întâi pe EJO Ucraina. Tradus din limba engleză de Marian Popovici.
Imagine: Sasha Maksymenko Flickr/CC (https://creativecommons.org/licenses/by-nc/2.0/)
Cercetarea a fost realizată în alături de coordonatorul OSCE în Ucraina și a fost susținută financiar de Ambasada Marii Britanii în Ucraina.
