Un nou studiu arată că jurnaliștii mobili (n.tr. cei care folosesc new media și dispozitive electronice mobile pentru a colecta și distribui informațiile) pot reprezenta o modalitate mai eficientă de a intervieva oamenii față de jurnalismul de televiziune tradițional. Într-un experiment recent, un jurnalist mobil a convins mai mulți oameni să ofere interviuri de tip vox-pop față de o echipă TV formată din reporter și operator.

Studiul meu recent, Closer to the Story? Accessibility and Mobile Journalism, s-a concentrat pe modul în care jurnalismul cu mijloace mobile modifică accesul la informații. Cercetarea a verificat dacă jurnaliștii care folosesc tehnologii mobile se pot apropia de poveste și de subiectele poveștii mai bine decât o pot face cei care utilizează resursele jurnalistice convenționale.

Ca parte din cercetare, am intervievat 11 jurnaliști mobili cu experiență, din Marea Britanie, Olanda, Germania, Irlanda, Australia, Qatar și Italia. Toți cei intervievați au fost de acord că jurnalismul mobil le permite să filmeze povești la care n-ar fi avut acces cu o cameră de televiziune și o echipă de filmare alcătuită din mai multe persoane. Cei mai mulți dintre ei au mărturisit de asemenea că oamenii preferă să dea interviuri unui jurnalist cu telefonul mobil din două motive: fie din motive psihologice, fie pentru că echipamentul este mai puțin intruziv.

Pentru a le testa afirmațiile, am organizat un experiment într-un centru comercial din Helsinki. Scopul lui a fost acela de a vedea dacă un jurnalist mobil obține mai multe interviuri de tip vox-pop față de o echipă de filmare. În total au fost abordați 400 de trecători din centrul comercial Kamppi, pe parcursul a două zile în februarie 2017.

Diferența dintre cele două metode de producție a fost remarcabilă. 33,50% dintre trecători s-au oprit să ofere interviu jurnalistului mobil, în vreme ce doar 21% au vorbit cu reporterul din echipa de televiziune clasică. Marja de eroare calculată a fost de 6,93%.

Trecătorii au interacționat mai degrabă cu jurnaliștii mobili (reprezentați cu portocaliu)

Există două posibile explicații pentru diferența dintre cele două metode de abordare. Mai întâi, jurnalistul mobil a lucrat singur, în vreme ce echipa de televiziune a fost alcătuită din reporter și operator. Apoi, primul a folosit un iPhone, un suport portabil, un microfon de tip lavalieră și un obiectiv extern mic pentru a realiza filmarea, în vreme ce echipa TV avea o cameră mare, un trepied și un microfon.

Vârsta și sexul contează

Unii dintre participanți au fost întrebați ce metodă de abordare preferă. Un bărbat de 23 de ani a răspuns că jurnalismul mobil e de preferat celui clasic. ”Dacă e vorba de o cameră mare, te simți ca și cum urmează să dai vreun mare interviu sau ca și cum vei fi întrebat despre lucruri foarte serioase. Așa, totul e mai familiar. Suntem obișnuiți cu telefoanele mobile, le folosim în fiecare zi, deci e în regulă, chiar distractiv”, a declarat acesta în timpul interviului cu jurnalistul mobil.

Un alt trecător, bărbat de 26 de ani, a explicat că jurnalistul mobil i-a părut mult mai prietenos pentru că era singur: ”Grea întrebare. Nu mă întâlnesc foarte des cu jurnaliști, dar probabil că aș alege omul singur pentru că e mai puțină presiune”.

Deși au existat mici diferențe în ceea ce privește rezultatele împărțite pe categorii de vârstă și sex, jurnalismul mobil s-a dovedit o metodă mai eficientă pentru toate vârstele, atât pentru bărbați, cât și pentru femei.

Când au fost abordați de echipa TV, 23% dintre persoanele sub 40 de ani și 19.47% dintre cele peste 40 de ani au acceptat să fie intervievate. Ambele grupe de vârstă au reacționat mai bine atunci când au fost întrebate de jurnalistul mobil: 39.81% dintre tinerii participanți la studiu și 26.8% dintre cei mai vârstnici s-au oprit să ofere un interviu.

Femeile au fost mai dornice să participe la interviuri. Când au fost abordați de jurnalistul mobil, 38,89% dintre trecătorii de sex feminin și 27,17% dintre cei de sex masculin s-au oprit să vorbească. În fața echipei TV, 25.47% dintre femei și 15.96% dintre bărbați au acceptat să ofere interviul.

De reținut totuși că atunci când participanții sunt împărțiți pe grupuri mai mici, marja de eroare și posibilitatea ca rezultatele să fie alterate involuntar crește.

Au oamenii încredere în jurnaliștii mobili?

Bazându-ne pe rezultatele experimentului, jurnalismul mobil pare a fi o metodă foarte eficientă de a obține interviuri de tip vox-pop. Este demn de menționat faptul că rezultatele pot varia în funcție de tipul de interviu și în funcție de țara în care se desfășoară experimentul. Mai ales că statisticile arată faptul că finlandezii au o apetență crescută pentru folosirea telefoanelor mobile inteligente.

Experimentul a relevat însă și anumite dezavantaje ale jurnalismului mobil. Principala problemă este lipsa credibilității. Mai mulți participanți au mărturisit că au mai multă încredere în echipele TV clasice. Această problemă a apărut de mai multe ori și în interviurile cu jurnaliștii profesioniști realizate în cadrul cercetării. Aceștia au trecut lipsa credibilității și anumite dificultăți tehnice de producție pe lista dezavantajelor pe care le prezintă jurnalismul de tip mobil.

“Uneori oamenii simt că jurnalismul de tip mobil (n.tr. mojo, în text) este doar o filmare de amatori realizată de un cetățean oarecare. Cred totuși că această percepție se va schimba pentru că mojo devine o modalitate de colectare de știri tot mai des întâlnită, iar jurnaliștii de print învață tot mai mult să producă video”, a declarat Ivo Burum, producător TV, jurnalist și profesor din Australia.

Studiul Closer to the Story? Accessibility and Mobile Journalism  este disponibil pe site-ul Reuters Institute for the Study of Journalism.

Traducere realizată de Anamaria Neagu. Sursa foto: Maarit Toivanen