În ultimii ani, o deteriorare treptată, dar continuă a libertății mass-media a avut loc în Ucraina. Întrucât cenzura politică impusă mass-media rămâne o problemă arzătoare în țară, mass-media ucrainene au suferit mult timp de o altă bloală „profesională” – plata pentru o acoperire. Fenomenul este cunoscut sub mai multe nume, mita mass-media, plicul jurnalistului, plata pentru poveștiri, plata pentru știri pozitive, sau pur și simplu „jeansa” (pronunțat „Jean-zuh”). Spre deosebire de publicitatea directă, „jeansa”, se deghizează sub forma știrilor tradiționale, prin plată sau prin alte foloase primite de jurnaliști pentru publicare, foloase ce intră direct în buzunarele blugilor acestora – de unde și denumirea de „jeansa” luare de mită, după cum sugerează legenda urbană.
În anul 2012, Consiliul pentru Cercetări și Schimburi Internaționale (IREX) a redus indicele de sustenabilitate media pentru Ucraina (1.81 puncte, comparativ cu 1.96 în 2011.) Reprezentanții IREX au folosit o scară de patru puncte pentru a evalua calitatea jurnalismului, eficacitatea managementului, nivelul de libertate al presei, precum și alte elemente ale mediului jurnalistic. Scorul Ucrainei pentru calitatea jurnalismului a totalizat doar 1.63, în parte datorită aderenței scăzute la standardele etice, inclusiv datorită dezvoltării vaste a afacerilor și politicilor de tip “jeansa” în Ucraina. Toți experții au subliniat că anul 2012 a fost momentul în care politica “jeansa” a înflorit în mass-media ucrainene din cauza alegerilor parlamentare desfășurate în octombrie.
În Ucraina, politica „jeansa” se manifestă sub diferite forme, ceea ce complică adesea detectarea acesteia. Publicațiile regionale și de mică circulație retipăresc comunicatele de presă din partea partidelor politice sau publică articolele pre-scrise de agențiile de PR. Micile posturile regionale de televiziune acționează într-un mod similar, difuzând fragmente și povești plătite. Cercetarea efectuată de către Centrul Educațional Ucrainean de Reforme a analizat mass-media tipărite și on-line, în cinci regiuni ale Ucrainei. Constatările cercetării au confirmat procentul ridicat de poveștiri partizane politic în mass-media regională. Rezultatele studiului indică faptul că știrile plătite s-au ridicat la 28 la sută din toate știrile monitorizate în septembrie-octombrie 2012, perioada campaniei electorale. Recordul tuturor timpurilor a fost stabilit în orașul Sumy unde 43,2 la sută din toate știrile au fost recunoscute ca fiind părtinitoare politic. După alegeri, toate mass-media analizate au demonstrat o scădere a știrilor plătite. Astfel, numărul lor total a ajuns în medie la 6,1 la sută și la 6,9 la sută în noiembrie și decembrie, respectiv. Mass-media naționale din Ucraina, care sunt mult mai îngrijorate privind reputația lor, apelează la forme mai sofisticate de “jeansa”. Știrile sunt pregătite de către jurnaliști profesioniști care încearcă să-și ascundă “jeansa” în spatele unei fațade de echilibru între opinia și comentariile pseudo-experților.
Preocupat de răul “jeansa”, ONG-ul ucrainean Telekritika a dezvoltat un criteriu pentru a ajuta la identificarea poveștilor plătite în mass-media. Potrivit Telekritika, s-ar putea suspecta poveștile plătite atunci când știri identice apar în diferite publicații media, atunci când știrile exagerează în mod intenționat realizările pozitive ale unui partid politic / candidat sau atunci când sunt axate pe unele declarații pozitive sau acțiuni ale unui partid politic / candidat, atunci când referințele procentelor unui sondaj al unui partid citează companii incompetente sau companii de cercetare socială false, și în cele din urmă atunci când știrile includ referințe privind comentariile plătite ale “experților.”
S-a raportat, de asemenea că, mai multe outlet-uri media au liste de prețuri sau oferte generale pentru a posta știri, fără sigle de PR. Svitlana Tuchynska, un ziarist care scrie în limba engleză pentru publicația Kyiv Post, a încercat să investigheze cazul, dându-se drept un potențial client anonim. Când a ajuns la un redactor-șef al unuia dintre site-urile de știri de pe telefon, el a făcut clar faptul că site-ul lor va posta orice fel de știre pentru bani. Un articol de știri mic ar putea fi cumpărat de acolo pentru prețul de 100 de dolari, o poveste de știri extinsă cu unele analize pentru prețul de 350 de dolari, și o știre de top pentru 600 de dolari. În plus, unii dintre jurnaliștii intervievați au mărturisit că reprezentanții politicienilor însărcinați cu relațiile cu presa i-au abordat direct pentru a face mențiuni pozitive cu privire la șefii lor sau la partide în schimbul banilor (de la 800 de dolari, la 1000 de dolari).
Biroul ucrainean al Reuters a revelat prețurile pentru “jeansa” pe canalele TV, citând datele dintr-un site de specialitate de analiză media Telekritika. Un comunicat de 20 de secunde începea de la 200 de dolari, în timp ce apariția unui candidat la o emisiune TV ar costa mult mai mult – începând de la 80.000 de dolari. În total, 2.5 miliarde de dolari au fost cheltuite de către partide pentru “jeansa” de-a lungul campaniei electorale din 2012, conform unor estimări. Împreună cu plățile directe, studiile sugerează că “jeansa” este propagată prin influența indirectă a editorilor, proprietarilor, sau a agențiilor de publicitate. Este o practică comună ca redactorii șefi să primească ordine pentru a publica sau pentru a transmite știri plătite. Situația este agravată de relația dintre principalii proprietari ai mass-media ucrainene și grupurile politice. Ghidați de necesitatea de a-și asigura loialitatea din partea autorităților, mulți proprietari de media și manageri acceptă toate cererile „jeansa” din partea politicii. În afară de politica “jeansa”, afacerile “jeansa” (știri care promovează un produs, serviciu sau companie) sunt, de asemenea, larg răspândite în mass-media ucrainene. Astfel de știri se concentrează, de obicei, asupra beneficiilor unui anumit produs sau serviciu, evitând să menționeze orice dezavantaje ale acestuia, sau să emită comparații cu alte produse / servicii similare.
Apariția “jeansa” în cadrul mass-media ucrainene ilustrează o serie de probleme care modelează peisajul mass-media ucrainene, inclusiv dreptul de proprietate al mass-media. Cea mai mare parte a proprietarilor importanți de media au active mari în alte industrii, cum ar fi în producția de oțel și de cărbune, sau în industria chimică. Ca urmare, ei percep mass-media, ca un instrument de influență politică, mai degrabă decât ca pe o afacere auto-suficientă. Prin urmare, outlet-urile mass-media și jurnaliștii sunt acum ostatici ai jocurilor politice pe care le joacă proprietarii mass-media. În plus, dependența financiară și instabilitatea sunt alte două probleme care contribuie la răspândirea “jeansa”. Atunci când există o lipsă de venituri din publicitate, multor manageri mass-media și editori li se pare oportun să-și asigure veniturile prin publicarea de știri plătite de tip “jeansa”. Astfel de practici ridică întrebări asupra eticii jurnalistice și profesionalismului. În condițiile descrise, outleturile mass-media ucrainene nu pot îndeplini în totalitate funcția lor principală de a sensibiliza cu privire la informațiile de importanță socială în rândul publicului. Prin practicarea “jeansa”, jurnaliștii încalcă normele de etică profesională. Articolul 7 din „Codul etic al unui jurnalist ucrainean”, elaborat de către Comisia eticii jurnalistice, afirmă că “știrile și poveștirile analitice ar trebui să fie în mod clar separate de publicitate prin titluri corespunzătoare.” Articolul 17 din acest Cod prevede că unui jurnalist nu îi este permis să primească „compensații materiale sau beneficii pentru materiale jurnalistice finisate sau nefinisate.” Norme similare sunt stabilite de Codul Deontologic al Uniunii Naționale a Jurnaliștilor din Ucraina.
Este clar, însă, că aceste coduri nu sunt în sine mecanisme suficiente pentru a garanta respectarea standardelor profesionale și a principiilor. Toți actorii mass-media, inclusiv proprietarii, managerii, editorii, agențiile de publicitate și jurnaliștii, ar trebui să accepte pe deplin aceste standarde și principii și să le practice zi de zi. Plata pentru acoperire ar trebui făcută tabu ca fiind intrinsec imorală și neprofesionistă, pedeapsită prin defăimarea outlet-ului sau jurnalistului – numai atunci va putea scăpa mediul mass-media ucrainean de povara știrilor lipsite de etică.
