Helena Bengtsson, editor al Proiectelor Digitale în cadrul ziarului The Guardian, nu este de acord cu termenul ”cantitate mare de date”. ”Eu nu vorbesc despre o cantitate mare de date”, a spus ea audienței prezente la Conferința Multă Informație pentru Media a Google de la Londra în timpul săptămânii trecute. ”Eu fac ”multe date” pentru jurnalism. Multe date sunt complexe și nu le poți procesa folosind uneltele tradiționale.”

Bengtsson a oferit un număr de exemple referitoare la cum date mari, multe și mici au fost folosite în jurnalism pentru poveștile scrise în The Guardian și pretutindeni.

Prima, Citind Revoltele, produsul colaborării dintre The Guardian și Școala Economică a Londrei, are bazele în informații obținute prin analiza a 2.500.000 de postări pe Twitter din timpul revoltelor din Londra din 2011.

A menționat despre proiectul de integritate a datelor jurnalistice a Centrului pentru Integritate Publică, Spărgând Codul. Folosind date obținute din 84.000.000 de cereri medicare din SUA, s-a descoperit că furnizorii de medicamente primeau taxe în plus prin intermediul exagerării cererilor medicare.

Bengtsson a discutat apoi despre un proiect bazat pe Date Mari desfășurat de emițătorul public al Japoniei, NHK.

Asta a constat într-o serie de documentare ce au obținut informație folosind ”date dezastruoase” obținute pe parcursul cutremurului / tsunami japonez din 2011. NHK analiza eforturile de reconstrucție și de renovare  folosind aceste Date Mari, ce includ tendințe demografice dezvăluite de statistici ale semnalelor telefoanelor mobile. Aceste semnale arătau unde oamenii trăiau înainte și după evenimentul ce a omorât 20.000 de oameni.

Jurnaliștii informației au colectat și analizat informații din 750.000 de computere ce aparțin de diverse firme. Așa s-a descoperit că 20.000 de conexiuni de afaceri au fost pierdute în urma acestui cutremur. Ei au studiat mișcarea traficului în perioada de după dezastru, folosind semnale ce aparțin sistemelor de navigație GPS:

Bengtsson spunea că, deși a fost un exemplu bun de jurnalism al datelor, NHK a putut accesa date ce nu sunt disponibile în mod normal jurnaliștilor.

Datele din WikiLeaks despre jurnalele de război eraud escrise de Bengtsson ca fiind ”cea mai captivantă bază de date cu care am lucrat vreodată”.

”Am analizat-o folosind metode tradiționale și non-tradiționale.” a spus ea. ”Unul dintre motivele pentru care iubesc jurnalismul de date este pentru că mă ajută să găsesc acul în carul cu fân. Este despre a găsii povestea, detaliul, mai mult decât a găsii tendința.”

”Am fi putut găsi mai multe povești din datele WikiLeaks dacă am fi avut uneltele ce le avem acum.” a spus Bengtsson.

Întrebată de un membru al audienței despre un sfat pentru a convinge reporterii să nu se teamă de date, Bengtsson a răspuns: ”Nu știu de ce jurnaliștii cred că este greu. Eu consider derutant faptul că jurnaliștii pot aborda complexitatea poveștilor, dar când încerci să-i determini a înțelege un document în Excel, ei se panichează”.

Dar, a spus ea, pe măsură ce jurnalismul datelor devine mai practicat pe o scală mai mare, cu atât mai buni jurnaliștii vor devenii.”Noi avem nevoie de povești, povești, povești” a spus Bengtsson.

Acest item a apărut sub forma unui blog din Conferința INMA Date Mari, 26/27 martie 2015.

sursa text: http://en.ejo.ch/digital-news/finding-stories-in-large-data

sursa foto: Aynur Simsek, INMA