Conectarea la internet, YouTube și filmările realizate de cetățenii transformați în jurnaliști au ajutat la crearea unei noi forme de jurnalism care a îmbunătățit relatările internaționale, în special asupra conflictului din Siria, afirmă Lindsey Hilsum, editor internațional pentru Channel 4 News. Totuși ea susține că tehnologia nu poate lua locul jurnalistului ca martor ocular.

Interconectarea oamenilor a avut un impact semnificativ: reformarea comunicațiilor globale și depășirea granițelor naționale. “Harta lumii este retrasată în termeni de conectare la internet”, a afirmat Hilsum în fața publicului prezent săptămâna trecută (18 mai 2016 – n. t.) la Institutul Reuters pentru Studiul Jurnalismului de la Universitatea din Oxford. Citându-l pe Parag Khanna, autorul cărții Connectography, Mapping the Future of Global Civilisation, ea a spus că sunt mai puțin de 500.000 de kilometri de granițe în lume, dar mai mult de un milion de kilometri de cablu de internet.

Știrile și informația sunt acum la dispoziția oricui, oriunde

Interconectarea mai eficientă la nivel internațional înseamnă că jurnaliștii pot verifica informația, pot contacta persoane și pot descoperi potențiale surse foarte rapid, adeseori aproape instantaneu. Înseamnă de asemenea că oamenii sunt mult mai informați și mereu la curent cu ceea ce se întâmplă. Hilsum a arătat că acest lucru a fost foarte evident în momentul în care realiza reportaje despre criza refugiaților din Europa:

“Mi-am petrecut vara trecută în Balcani alături de refugiați. Mici ambarcațiuni ajungeau pe plajă și prima întrebare pe care o puneau pasagerii, adeseori înainte de a-și scoate vestele de salvare, era ‘Unde este cea mai apropiată conexiune wireless?’ Ei voiau să-i anunțe pe cei de acasă că au ajuns în siguranță și să le ofere informații despre călătoria lor. Interconectarea și acest flux de informații au făcut posibilă această mișcare a migranților și refugiaților”, a spus Hilsum. “Toată lumea din Siria știe foarte bine ce se întâmplă cu refugiații și Europa”, a adăugat ea.

Frontierele naționale sunt mai puțin relevante în lumea digitală

Hilsum s-a referit la un comentariu recent al lui Matteo Renzi, premierul italian, despre criza refugiaților. Renzi a declarat că granițele fizice devin irelevante într-o lume digitală: “Cât timp credeți că poate rezista un zid în era internetului? Cum poți apăra o graniță atâta timp cât teroriștii sunt născuți și crescuți în orașele noastre?”

“Chestiunea este că există un califat digital, lucru pe care guvernele nu reușesc să-l înțeleagă”, a spus Hilsum. “Ca jurnaliști noi trebuie să înțelegem și să explicăm asta. Acest flux nu se va opri – toată lumea știe acum de ce, din cauza interconectării”, a spus ea.

În alt exemplu ea a povestit cum, în Grecia, a postat pe Twitter faptul că se urcă la bordul unui feribot în Lesbos. “Un prieten a văzut postarea mea și în același timp a observat că un alt prieten de-al lui, un refugiat din Erbil, a postat în social media că și el se urcă într-un feribot în Lesbos. A trimis această informație către noi, cu o fotografie a persoanei, și, în câteva minute, l-am găsit pe același vas. Este extraordinar cât de rapid se fac acum aceste conexiuni”, a spus ea.

Imagini preluate de la o cameră de supraveghere din interiorul spitalului al-Quds din Alep, cu câteva momente înaintea atacului

Social media ajută reporterii și în alte moduri, spune Hilsum. “Este o unealtă utilă pentru a verifica informații. Am avut anumite imagini din Siria despre care nu știam mare lucru. Am lansat pe Twitter o întrebare în care ceream ajutor pentru verificarea lor. Răspunsul a venit imediat”.

Interconectarea poate face totuși ca jurnalismul să fie mai dificil și mai periculos

Dar această interconectare a făcut ca activitatea reporterilor să fie mai dificilă și, uneori, chiar mai periculoasă. “Funcționează în ambele direcții: când am intrat în jocul ăsta, puteai să te duci într-un loc precum Sudanul de Sud și puteai să scrii despre ce doreai și să faci interviuri pentru că nimeni nu știa despre ce scrii. În prezent, toată lumea știe ce fac jurnaliștii occidentali sau cei locali. Acum oamenii știu mai multe despre cum pot manipula jurnaliștii sau despre cum să-și facă propria propagandă în loc să vorbească cu jurnaliștii.”

Filmările utilizatorilor de YouTube au devenit “incredibil de importante”

YouTube și jurnalismul cetățenesc au schimbat modul în care jurnaliștii acoperă subiectele internaționale, mai ales în cazul conflictelor. Puține organizații media mai trimit acum echipe în Siria din cauza riscurilor și nici nu mai cumpără materiale realizate de jurnaliștii independenți care se află în țară. “A devenit un război extrem de periculos pentru jurnaliști”, a spus Hilsum. Ea s-a referit la un comentariu făcut odată de Marie Colvin, jurnalista Sunday Times ucisă în timp ce relata despre asediul de la Homs (Siria), în 2012. “Marie obișnuia să spună că se simțea de parcă rămăsese ultimul reporter într-o lume YouTube.”

Filmările realizate de camerele de supraveghere au ajutat în realizarea materialelor despre recentul bombardament asupa spitalului al-Quds din Alep. “Noi trebuia să vorbim despre atac fără să fim prezenți acolo, dar ulterior a apărut un clip video preluat de la o cameră de supraveghere a spitalului, care arăta chiar momentul în care bomba a lovit. Erau imagini extraordinare pentru că arătau ultimele clipe ale medicului care a fost ucis. Acest lucru ilustrează importanța camerelor de supraveghere și a YouTube în relatările jurnalistice”, a spus Hilsum. “Uneori se întâmplă să nu poți trece frontiera într-o anumită țară, dar este posibil să primești filmări originale pentru a arăta ceea ce s-a întâmplat”.

Hilsum a afirmat și riscurile pe care le prezintă primirea și transmiterea de imagini din surse neverificate. “Uneori un clip nu spune întreaga poveste”, a spus ea. “Oamenii care fac publice anumite imagini pot avea și intenții ascunse”. Ea a arătat că Channel 4 News are un membru al echipei a cărui sarcină este doar aceea de a verifica imaginile primite din surse externe.

Jurnaliștii trebuie să fie martori oculari

YouTube nu va putea înlocui niciodată relatarea de la fața locului, a spus Hillsum, adăugând: “Ca reporter eu sunt un martor ocular. Trebuie să fiu acolo ca să pot vedea și simți ceea ce se întâmplă. Cel mai important rol al unui jurnalist este să se afle acolo (unde se întâmplă ceva)”.

Hilsum a povestit și despre recenta ei vizită în cetatea antică Palmyra din Siria. A fost unul dintre primii jurnaliști occidentali care a ajuns la ruinele anticului oraș, distrus în mare parte de ISIS. Știrea despre executarea curatorului și arheologului Khaled al-Asaad a fost amplu prezentată în canalele media, dar Hilsum a descoperit povestea unei alte execuții realizate de ISIS în oraș.

Un comentariu provenit de la un responsabil guvernamental a ajutat-o pe Hilsum să afle despre Fatima, o tânără care a fost judecată de un tribunal islamic, creat de ISIS la subsolul muzeului din Palmyra. Mama Fatimei i-a arătat jurnalistei o bucată de hârtie pe care se afla sentința pronunțată de acel tribunal. Era scris: “Condamnată pentru apostazie, toate bunurile vor fi confiscate. Condamnare la moarte, fără posibilitate de recurs”.

Fatima a fost executată în aceeași zi cu Khaled al-Asaad. “Povestea s-a transformat într-una despre o persoană celebră și una necunoscută care au îndrăznit să sfideze Statul Islamic. Nu este genul de poveste pe care ai putea s-o afli fără să fii acolo”, a spus Hilsum. “Am simțit că am readus-o la viață timp de patru minute, pentru acel foarte scurt moment în care această femeie necunoscută a devenit faimoasă. Simt că asta este parte din ceea ce noi facem ca jurnaliști”.

Traducere: Oscar Stănciulescu

Sursă imagine: Imagine preluată de pe canalul YouTube al Channel 4 News, din clipul video ce arată bombardarea spitalului al-Quds din Alep. Filmul a fost postat în 30 aprilie 2016.