Noi cercetări ridică întrebarea dacă există în Polonia o cultură integrată a jurnalismului.

Sezonul alegerilor este un moment dificil pentru reporteri, un moment în care obiceiurile de relatare obiectivă a evenimentelor intră în conflict cu  dorinţa politicienilor de a influenţa favorabil conţinutul ştirilor privitoare la campaniile lor electorale, care apar în principalele mijloace de comunicare în masă.

Acest tip de confruntare, care este adusă în faţa publicului în principal sub forma dezbaterilor publice, a devenit domeniul jurnaliştilor de televiziune, tagmă descrisă de Walery Pisarek ca „summit-ul ierarhiei profesionale a jurnalismului”.

Într-un studiu recent, cercetatorul Piotr Piskozub de la Universitatea din Wroclaw a efectuat o analiză de conţinut (cantitativă şi calitativă) a două programe de televiziune, concentrându-se asupra conţinutului difuzat în timpul campaniei prezidenţiale din 2010 din Polonia. Cele două programe, Tomasz Lis na zywo, găzduit de Tomasz Lis, şi Warto rozmawiac, găzduit de Ian Pospieszalski, au fost alese din cauza audienţelor peste medie, ceea ce le plasează printre cele mai populare programe de acest gen din Polonia.

Ambele gazde sunt jurnalişti cunoscuţi de majoritatea cetăţenilor (Wieslaw Godzic îl defineşte pe Lis ca o „celebritate forţată”, observând interesul tabloidelor care scriu despre viaţa sa personală). Lis şi Pospieszalski participă la proiecte importante de presă şi radio, însă sub condiţia ca acestea să cuprindă programe distincte pentru ei. Având în vedere această perspectivă, Lis şi Pospieszalski pot fi definiţi ca figuri reprezentative pentru anumite secţiuni ale jurnalismului polonez. Scopul efectuării analizei de conţinut a fost să confirme sau să infirme ipoteza că o cultură relativ integrată a jurnalismului există în Polonia. Ipoteza suplimentară a fost bazată pe diferenţele dintre cîteva subculturi jurnalistice, care sunt diferite  nu numai în perspectivele  asupra aspectelor sociale şi politice, dar şi în concepţiile lor asupra standardelor de muncă şi etică în jurnalism.

Şaisprezece emisiuni întregi au fost incluse în analiza de conţinut, şapte episoade din emisiunea Tomasz Lis na zywo şi nouă episoade din Warto rozmawiac. Datele au fost colectate prin codarea caracteristicilor dominante ale fiecărei declaraţii a fiecărui jurnalist (sugestii, emotivitate, judecăţi de valoare, amestec de stil colocvial şi de vocabular politic etc.), în timp ce erau de asemenea codificate declaraţiile făcute de gazdă (unilaterale, bilaterale, de niciun fel), şi conservarea principiilor de imparţialitate şi obiectivitate. Chiar dacă discursul din studio presupunea un dialog secvenţial între gazdă şi invitaţii săi, cele mai importante elemente de conţinut au fost declaraţiile redactate înaintea emisiunilor de către jurnalişti şi apoi introduse în discuţie.

În programul lui Pospieszalski, declaraţiile au fost marcate de judecăţi de valoare (23,3 la sută) şi afectivitate (16,7 la sută). Ambele gazde şi-au realizat emisiunile amestecând caracteristici ale propriului stil colocvial cu vocabularul politic (Pospieszalski 6,7 la sută, Lis 3,8 la sută), ceea ce a permis jurnaliştilor să reducă tensiunea dintre politicienii aflaţi în studio. În timp ce declaraţiile făcute de Pospieszalski s-au dovedit a fi, teoretic, diverse, gazda emisiunii Warto rozmawiac şi-a calculat în aşa fel metodele încât să creeze o atmosferă emoţională, dacă nu chiar anormală din punct de vedere etic.

În analiza principiului sustenabilităţii, care se referă la argumentele folosite de gazde, s-a constatat că 43,3 la sută din declaraţiile lui Pospieszalski s-au bazat pe o retorică unilaterală, cu doar 6,7 la sută de retorică bilaterală. Lis face referire la ambele tabere aflate în confruntare politică în 52,6 la sută din cazuri. În ceea ce priveşte principiul de imparţialitate, s-a observat un avantaj factual distinct al declaraţiilor făcute de Lis, conţinutul obiectiv prevalând cu 80,8 la sută. În schimb, doar 33,3 la sută din declaraţiile lui Pospieszalski au fost considerate obiective. În general, Lis este cu mult mai eficient, în comparaţie cu Pospieszalski, în a se prezenta pe sine ca un jurnalist de nivel înalt.

Ultimul criteriu luat în considerare în contextul profesionalismului în jurnalism a fost utilizarea de declaraţii emoţionale (bazate pe patos, elemente tragice sau pe sprijin deschis pentru o opţiune anume), şi de declaraţii privitoare la anumite teorii ale conspiraţiei. Comparând utilizarea acestor tipuri de mesaje, analiza de conţinut a relevat faptul că 30 la sută din replicile gazdei emisiunii Warto rozmawiac au fost formulate într-un mod emoţional, iar 20 la sută din conţinut a făcut referire la teorii ale conspiraţiei. Pe când gazda emisiunii Tomasz Lis na zywo a evitat în permanenţă aceste declaraţii, nefăcând deloc comentarii emoţionale sau legate de teorii ale conspiraţiei, pe tot parcursul programului. În cazul în care jurnaliştii au intervenit într-un mod emoţional sau au citat teorii ale conspiraţiei, ei nu au reuşit să se ridice la un standard ridicat al jurnalismului profesionist şi de calitate.

Este demn de menţionat faptul că amândouă gazdele se bucură de sprijin din partea a două cercuri diferite ale jurnalismului. Lis este afiliat jurnaliştilor „progresişti”, care au viziuni liberale asupra lumii, pe când Pospieszalski se aliniază colegilor care rămân ataşaţi de formele tradiţionale de jurnalism. Integritatea jurnalistică este, cu siguranţă, vitală, dar ambele cercuri de jurnalism sunt valide şi pot funcţiona simultan. Acest fenomen este pozitiv, deoarece creează diversitate în mass-media.

Cu toate acestea, aşa cum rezultatele prezentate în analiza de conţinut au arătat, diferite stiluri de jurnalism pot crea percepţii radical diferite ale realităţii, ca urmare a utilizării de metode diferite pentru descrierea şi explicarea evenimentelor. Jurnaliştii nu se pot adresa doar unui anumit  grup de cetăţeni; rolul lor este să adere la aşteptările societăţii în ansamblu. Această disonanţă ar trebui să crească nivelul de etică în jurnalism, mai degrabă decât să conducă la o stratificare şi la o confruntare a standardelor diferitelor grupuri de jurnalişti. Prin urmare, existenţa mai multor subculturi jurnalistice în Polonia este un fenomen care aduce o varietate de avantaje şi dezavantaje. Cristalizarea unui viitor mai complet în cadrul culturii jurnalistice din Polonia va depinde atât de factori externi (cum ar fi digitalizarea mass-media), cât şi de redefinirea rolurilor şi sarcinilor jurnalismului într-o realitate dinamică a presei.