Judecând după tonul predominant al discuțiilor publice, jurnalismul din Europa și America a suferit o cădere nervoasă prelungită. Locurile de muncă reprezentând contracte cu redacții sunt pierdute, tirajele presei scrise se diminuează și firmele nou înființate de știri online dau faliment, deoarece acestea nu câștigă suficient pentru a supraviețui. Portretul unor redacții descrise de „ancheta Leveson” nu a fost îmbucurător.

Scriind o carte care analizează aceste aspecte, am ajuns să cred că cele mai multe din aceste aspecte negative sunt exagerate și nu mai sunt de actualitate. Desigur, se pierd multe într-o fază de schimbare. Dar eu sunt sigur că impactul net al comunicațiilor digitale asupra jurnalismului va ajunge să fie văzut ca fiind pozitiv și nu negativ. Cartea mea se numește Out of Print: Newspapers, Journalism and the Business of News in the Digital Era[1] și mai jos se află rezumatul pe scurt al argumentelor acesteia.

• Jurnalismul este reînnoit și re-proiectat pentru condiții noi. Este aproape imposibil de a măsura cu precizie științifică, dar energia generatoare necesară pentru a adapta jurnalismul ideal la noi posibilități radicale nu există. Jurnaliștii consacrați par de multe ori deciși să nu vadă dovezile în acest sens.
• Faptul că nu a fost găsit cel puțin un model de afaceri pentru a susține jurnalismul în scopul înlocuirii celui deteriorat de imprimarea publicitară nu înseamnă că afacerile de știri online nu pot reuși fără sprijin filantropic sau de la stat. Treptat, un număr mai mare de noi platforme au succes chiar dacă multe nu reușesc.
• Am ajuns la această imagine optimistă nu numai uitându-mă la prezent și speculând despre viitor, ci, reamintindu-mi trecutul. Jurnalismul există în condiții în mod inerent instabile (intersecția dintre scopuri sociale și democratice cu piața) și este întotdeauna renegociat, improvizat și subiect de experimente. Dominația jurnalismului print, de exemplu, și-a început prăbușirea mai devreme decât și-au dat seama majoritatea oamenilor. Tirajele totale ale ziarelor naționale britanice au atins apogeul la începutul anilor 1950.
• Cel mai mare incitator la schimbare este cantitatea de informații disponibile. Aceasta mută accentul de la raportare și editare către managementul abundenței, întrucât informațiile cantitative nu constituie același lucru cu informațiile de încredere. Mulți jurnaliști trebuie încă să se împace cu această schimbare. (Este o piesă excelentă pe această temă aici, provenind de la scriitorul economist și pe teme de afaceri Matei Yglesias al revistei Slate).
• De ce jurnaliști (inclusiv eu) s-au adaptat atât de lent? Motivele posibile includ …afacerea de știri este în mod inerent conservatoare, deoarece practicanții săi sunt atât de prinși în lupta de zi/oră cu zi/oră … importanța independenței jurnaliștilor a însemnat o rezistență atât în a se schimba cât și în a accepta sfaturi (cum ar fi de la tocilari software).
• Dar o parte a fost transformată. Tendințele ample arată că presa scrisă nu va dispărea, dar că, sub formă de vehicul (și cultură) pentru știri aceasta va fi mult mai puțin importantă în viitor. Pe măsură ce digitalul reașează modul în care circulă informația și modifică accesul la cunoștințe, provocarea interesantă constă în adaptarea obiectivele de bază ale jurnaliștilor la o nouă fază.

Acest articol a fost publicat pentru prima dată pe www.georgebrock.net

Cea mai recentă carte a lui George Brock : Out of Print: Newsapers, Journalism and the Business of News in the Digital Age este publicată de Kogan Page.