Presa românească aservită puterii politice

November 8, 2014 • Etică și deontologie, Imagine și Relații publice, Libertatea presei, Politici mass media • by

În ultimii ani, relaţia dintre presă şi puterea politică a devenit un subiect preferat în societatea românească, motivul principal fiind  conflictele deschise în politica românească, promovate de trusturile media. Dacă în democraţiile occidentale, pe care le considerăm modele demne de urmat, conflictele sunt strict între politicieni și cu siguranță nu o sa vedem un post anume promovând conflictele politice, în România disputa politică se axează în special pe puterea de influențare a societații, și , ca armă indirectă, este folosită presa.

 

În primii ani după Revoluție, în locul cotidianului Scânteia din vremea comunismului a apărut moștenitorul său, sub numele de Adevărul, care avea controlul total în acea vreme sub toate aspectele. Nu are rost să insist asupra manipulărilor săvârșite de acest cotidian în momente importante precum „Piaţa Universității” și mineriadele. Directorii acestui organ de presă aveau o anumită școală a anilor ’90, așa se explică procentele luate de Ion Iliescu la primele alegeri, fiind prezentat pe atunci ca salvator al națiunii.

Din fericire, în perioada imediat următoare a existat şi presa de opoziție, acesta a fost cotidianul România Liberă, ce a avut un rol important în opozitia politică,cu timpul a captat atenția publicului larg. Așa se face ca in ’96 opoziția a beneficiat de o susținere mediatică ce nu ar fi fost posibilă cu 4 ani in urmă.

 

„Determinarea relației dintre jurnalism și politică în perioada actuală revine deseori la vechea dilemă despre ou și găină: cine stabilește agenda cui? Instituțiile media dictează știrile zilei sau politicienii împreună cu acoliții lor din presă sunt cei ce creează știrile?”[i]

 

Nu este pentru prima dată când între puterea politică şi presă există relaţii tensionate. Este suficient să ne gândim la faptul că fiecare schimbare la nivel politic a fost precedată de o campanie de presă. Dar acest fenomen este specific tuturor democraţiilor şi într-o anumită măsură, ţine de normalitatea lor. În România uzura unor anumiți candidați și inventarierea de gafe ale unor partide  pot fi motive serioase pentru apariţia unui curent de opinie în societate și favorizarea guvernării actuale. Însă elementele ce atrag atenţia în disputa de care vorbeam sunt durata conflictului şi faptul că în acesta este antrenată doar o anumită parte a presei , aceea fiind controlată de puterea politică actuală.

 

După mai multe analize observăm realitate și ne dăm seama că cei din mass-media nu cunosc cu adevărat câtă libertate de exprimare pot avea la ora actuală în România. În anul crizei economice şi al alegerilor prezidenţiale, presa românească a cunoscut „grave derapaje”, iar libertatea de exprimare a jurnaliştilor a fost obstrucţionată evident, arată raportul redactat de ActiveWatch – Agenţia de Monitorizare a Presei. Aceste referințe aratăcă patroni ai grupurilor de presă s-au dovedit a fi angajaţi în susţinerea unuia sau a altuia dintre candidaţi, iar această atitudine a influenţat decisiv politica editorială a unor posturi TV, publicaţii scrise şi online.

 

Se susține cunoscuta afirmație a lui Edmund Burke potrivit căruia presa este a patra putere în stat în era societății moderne,  problema este ca societatea să perceapă rapid intențiile sale. Manifestarea unor canale mediatice din România în scopuri diverse are mai multe întrebuinţări.Un scop bine determinat este cel al influențării politice, este posibil sa observăm cum anumiţi jurnaliști insistă pe anumite subiecte dubioase pentru a deconspira anumite persoane politice sau pentru a le promova, în fapt nu întotdeauna este o simplă dezbatere, aceștia deseori sunt instruți de trusturile  grupurilor de interesesă dezvolte zilnic cazuri pentru a le mediatiza, având ca scop manipularea publicului țintă.

 

Un caz bine cunoscut este cel al trustului de presă Intact din România, deținut de omul de afaceri și politicianul Dan Voiculescu, actualmente condamnat la închisoare în „dosarul ICA” (Institutului de Cercetări Alimentare ). Acest trust are la bază amestecul editorial al patronilor în diverse comentarii sau emisiuni politico-economice, având ca scop promovarea diferitelor interese ale trustului, deseori publicul fiind expus la propagandă electorală sau la mediatizarea excesivă a  unor cazuri, scopul fiind degradarea unor persoane politice sau a partidelor din opoziție.

Concluziile sunt totuși pozitive, având în vedereca traim intr-o democratie liberală, opiniile fiind diverse și puse la îndemana publicului, care are acces la o multitudine de publicații. Avem cu toţii libertatea de a ne informa și puterea de a cunoaste adevărul. Așadar, chiar daca de multe ori presa este aservită puterii politice, noi cei din societate trebuie să fim recunoscători oarecum că încă există discuții contradictorii pe baza diferitelor informații. Liberalismul presei ne oferă șansa să observăm scandalurile politice, și nu numai, din mai multe perspective.

 

Acest citat poate descrie intențiile tuturor jurnaliștilor imparțiali care doresc să aibă libertatea de a scrie deschis și de a informa publicul corect.

„Presa liberă poate fi bună sau rea, dar în mod sigur fără libertate va fi întotdeauna rea. „ – Albert Camus

Sursă foto : http://www.gazetadambovitei.ro

 

[i] http://ro.ejo-online.eu/2894/etica-si-deontologie/politica-mediatizarii-un-studiu-austriac

Print Friendly

Send this to friend