Proprietate şi putere în presă

„Presa este liberă când nu depinde nici de puterea guvernului, nici de puterea banilor” (Albert Camus, 1944)

E adevărat că mijloacele de comunicare pot să-şi deservească publicul cu atât mai bine cu cât dispun de posibilităţi financiare mai importante. Însă la fel de adevărat este că, în atari situaţii,  pot pune în pericol interesul public. Profesorul şi jurnalistul Claude-Jean Bertrand enunţa una dintre marile realităţi problematice ale jurnalismului actual, anume situaţia tot mai frecventă în care mijloacele de comunicare „se plasează în serviciul unei minorităţi bogate”, distribuind cititorilor ori consumatorilor de presă informaţia ce „displace cel mai puţin acesteia”. Aceeaşi minoritate bogată, neavând alte responsabilităţi decât în ceea ce priveşte pe acţionari, deţine puterea de a decide ce va fi sau nu relatat în propriile media. Pe lângă această „exploatare privată şi în scop doar lucrativ a unui serviciu cu funcţie publică”, minoritatea bogată a proprietarilor de media respinge orice tentativă de  reglementare, sub pretextul „că instituţia presei trebuie să fie în întregime liberă”. Şi iată cum principiul universal al libertăţii cetăţeneşti ajunge să fie invocat în folosul celei mai private întreprinderi a unui serviciu public prin natura sa. Citeşte mai mult