Mass-media ca prelungire a politicii

Pe parcursul perioadei de tranziţie post-comunistă, relaţia dintre mass-media şi politică a fost foarte complexă şi marcată de contradicţii.

Presa de astăzi din Balcani funcţionează mai mult ca o prelungire a politicii decât ca o reprezentare a opiniei publice, şi o parte importantă din mass-media continuă să fie controlate de grupurile politice puternice. Observaţii împărtăşite de mai mulţi autori (cum ar fi Karol Jakubovicz, Mihai Coman, Colin Sparks şi Tomasz Goban-Klas) cu privire la situaţia mass-media în societăţile post-comuniste se aplică, de asemenea, regiunii Balcanilor: presa a devenit pluralistă, dar nu independentă. Liberă, dar nu independentă.

Trecerea de la „modelul sovietic de mass-media” la „modelul de responsabilitate socială” pare să fi fost mai grea decât a fost prevăzut. Obiceiuri moştenite din timpul comunismului au făcut ca politicieni şi partide politice să încerce în mod constant să influenţeze mass-media, în contextul în care persistă convingerea fermă că cine controlează informaţiile deţine puterea. Clasa politică, aceea care, de regulă, este obsedată de menţinerea puterii, „consideră mass-media nu ca un instrument foarte important, ci ca principalul instrument politic” (Goban-Klas, 1997). Goban-Klas explică, de asemenea, că „Viziunea asupra mass-media este unidimensională, supra-politizată şi simplistă, crezând într-un rol misionar al jurnalistului şi o presă ideologică”. Citeşte mai mult

Viitorul presei româneşti în 2012 –
o problemă de conţinut

Viitorul presei româneşti în 2012 nu este deloc roz.

În pragul anului electoral, jurnaliştii specializaţi în fenomenul mass media, dar şi comentatorii şi analiştii încearcă să previzioneze tendinţele.

Sunt două probleme care se află în vizorul oamenilor preocupaţi de acest domeniu: pe de o parte evoluţia sau involuţia industriei în termeni de venituri, costuri, investiţii, profit, salarii şi locuri de muncă, deci aspectul material, iar pe de altă parte evoluţia sau involuţia presei ca garant al democraţiei, în termeni de corupţie, influenţe ale politicului sau ale mogulilor, imagine a profesiei, deci aspectul deontologic.

Evident că cele două aspecte sunt strâns legate: nici deontologia fără bani nu este posibilă, practic, pentru teoreticieni şi pentru public, dar nici urmărirea strictă a interesului material şi renunţarea la etică nu sunt opţiuni de luat în considerare pentru majoritatea practicienilor. Citeşte mai mult