Raportul Noului Institut Reuters pentru Studiul Jurnalismului (RISJ) examinează intermediarii digitali şi efectul lor asupra pluralităţii ştirilor în mass media contemporană.

„Pluralitatea Ştirilor întrـo Lume Digitală”, scris de expertul în politica comunicaţiilor Robin Foster în iulie 2012, conţine o diagnoză complexă a scenei media contemporane, explicând că noile forme existente de intermediari digitali au potenţialul de a deveni paznici importanţi ai conţinuturilor ştirilor.

Raportul RISJ a avertizat că, „noi şi puternici intermediari […] pot juca un rol extrem de pozitiv în facilitarea accesului larg şi deschis la conţinutul ştirilor. Dar deciziile pe care le iau ar putea în mod egal să constrângă şi să controleze accesul la ştiri”.

Intermediarii digitali ـ un grup constând din colectori de ştiri, reţele sociale, motoare de căutare, şi depozite de aplicaţii digitale ـ au devenit o armă din ce în ce mai puternică a sectorului de ştiri. Un raport recent al Institutului Reuters pentru Ştiri Digitale a validat creşterea intermediarilor digitali raportând că, „30 de procente din utilizatorii de ştiri online folosesc motoare de căutare ca unul din principalele căi de a accesa ştirile, 22 de procente folosesc colectori de ştiri, şi 20 de procente folosesc media socială”.

Până în prezent, se cunosc puţine despre modul în care acţiunile intermediarilor media ar putea afecta pluralitatea ştirilor şi cum mediul de reglementare curent ar răspunde la o astfel de ameninţare. Foster caută să acopere acest gol examinând comportamentul intermediarilor digitali în timp ce analizează de asemenea valoarea sau prejudiciul acţiunilor lor.

În raportul lui, Foster realizează un portret complex al rolului jucat de intermediarii digitali, stratificând şi analizând diferenţele şi caracteristicile fiecărui aspect. La început Foster separă categoria intermediarilor digitali prin clasificarea a patru forme diferite ـ colectori de ştiri (Yahoo), motoare de căutare (Google), media socială (Facebook), şi depozite şi mecanisme digitale (Apple inc.).

Aceste patru forme sunt apoi împărţite în două grupuri. Primul grup constă în colectorii de ştiri, care după spusele lui Foster, „ar trebui trataţi în acelaşi mod ca şi mass media de ştiri consacrată când se iau în considerare pluralitatea, proprietatea, şi regulamentele presei”. Exemplele includ siteـuri precum Yahoo, MSN, şi Huffington Post.

Intermediarii rămaşi ـ motoarele de căutare, reţelele sociale, şi magazinele Apple ـ sunt clasificați separat deoarece nu sunt nici neutri, nici membri integrali ai sectorului de ştiri tradiţional, cum sunt colectorii de ştiri. Impactul lor asupra pluralităţii ştirilor poate fi din nou clasificat în patru categorii separate ـ distribuţie, raţionamente editoriale, modele economice viitoare şi influenţa politică.

Cum Foster şi alţii se adresează creşterii mediilor digitale şi arată către un sector nou şi potenţial lucrativ pentru o piaţă media zbuciumată, deficienţele din sistemul actual de reglementare ar putea crea probleme în viitor dacă marii intermediari digitali încep să ameninţe pluralitatea media.

De exemplu, „punctele de distribuţie” sـar putea dezvolta deoarece marii intermediari digitali particulari încep să câştige accesul la grupuri demografice cheie, în acest fel furnizând pârghii mărite şi motivul de a restricţiona pluralitatea pentru a creşte profiturile.

În plus, deoarece companiile îşi măresc volumul şi rata profiturilor, rolul lor în modelarea viitoarelor modele economice, raţionamentelor editoriale şi influenţei politice asupra sectorului se va mări.

Foster îşi încheie analiza arătând spre o lipsă a reglementărilor existente, precum şi spre inabilitatea politicii curente de a restricţiona ameninţarea crescândă spre o pluralitate a ştirilor. Trei companii menţionate mereu în raportul lui Foster (Google, Yahoo şi Facebook) deţin topul celor patru cel mai mult vizionate websiteـuri de pe Internet, ceea ce înseamnă că, contribuţia lor potenţială de pe piaţă ar putea creşte rapid înainte ca „gardienii” săـşi facă datoria.

Opţiunile curente pentru restricţii includ interzicerea marilor conglomerate media, limitarea cotei de piaţă şi finanţării publică a mass-media. Dificultatea de a folosi aceste metode este dublă, atât în sensul că impunând restricţii dure asupra unei pieţe schimbătoare ar putea dăuna creşterii potenţiale şi de asemenea fiindcă finanţarea publică este deseori ţinută sub control extrem.

Foster descrie o politică potenţială şi o reglementare de viitor pentru intermediarii digitali prin proiectarea unei abordări în patru secvenţe desemnate pentru a reprima puterea crescândă a conglomeratelor media fără a le reteza aripile în mod agresiv.

Abordarea începe prin proiectarea unor noi cerinţe de competiţie eficace pentru a răspunde la fluctuaţiile periculoase din piaţă care ar putea micșora potenţial pluralitatea ştirilor în viitor. Foster sugerează „monitorizarea constantă a dezvoltărilor pieţei de către o autoritate desemnată”, ca parte a soluţiei potenţiale.

Foster continuă prin trasarea delimitărilor de transparenţă potenţiale pentru intermediarii digitali, asemănătoare acelora folosite în prezent de către creatorii de politici din UK, pentru a deschide un dialog care „angajează [intermediari digitali] în dezbaterea pluralităţii şi pentru a se asigura că acţiunile şi politicile lor sunt în mod adecvat insuflate de interesul public din UK”.

În cele din urmă, Foster recomandă ca politica pentru intermediarii digitali să fie scrisă conform noilor reglementări media şi ca Ofcom, autoritatea competitivă şi legislativă independentă a industriei de comunicaţii din UK, să conducă o analiză formală.

În timp ce atenţia se îndreaptă spre prevenirea căderii celui de al patrulea domeniu, speranţele sunt mari că media digitală şi potenţialul mass media vor avea parte de o viaţă nouă pentru scopurile ultime ale ştirilor lumii contemporane. Din păcate, aşa cum afirmă Foster, evoluţia pieţelor de desfacere media digitală este în principal în mâinile „noilor şi puternicilor intermediari, precum Apple, Google, Amazon, şi Facebook” ـ ceea ce înseamnă că, comportamentul acestor jucători va dicta în mare parte pluralitatea mass media de ştiri digitale în viitorul apropiat.

Raportul RISJ este un pas important în identificarea intenţiilor jucătorilor de pe piaţă, în timp ce, el delimitează de asemenea politica de reglare viitoare pentru a asigura protecţia pluralităţii ştirilor.