Implicarea publicului este esențială pentru jurnaliști (și pentru politicieni)

January 5, 2017 • Headlines, Managementul redacţiei, Media Digitale, Ultimele articole • by

Jurnaliștii nu mai au doar rolul de a informa, ci şi de a comunica cu publicul. Drept urmare, mass-media alocă mai multe resurse pentru a construi o infrastructură pentru interacţiunea directă cu audiența. Implicarea publicului a devenit o prioritate în recrutarea angajaţilor într-o redacţie şi este o ţintă strategică pentru liderii şi managerii din industria media. Un studiu realizat de Institutul Reuters, la care au participat 130 de editori, directori şi specialişti din domeniul digital, relevă că mai mult de jumătate dintre repondenţi au fost de acord că „dezvoltarea interacţiunii” este o prioritate de top.

30537724892_da3a32939b_c-2

“Staffurile de campanie au dezvoltat tehnici și tehnologii remarcabile pentru a ocoli mass-media, în interacțiunea cu votanții potențiali.”

Jurnaliştii nu sunt singurii care vor să dezvolte interacţiuni cu audienţa. Grupurile care organizează campanii electorale sau acţiuni civice folosesc din ce în ce mai mult noile tehnologii pentru a comunica direct cu electoratul şi cu potenţialii susţinători. Acestea eludează mass-media pentru a mobiliza şi a creşte propriile reţele, îndreptându-le în direcţia dorită.

Dar, în ciuda noilor moduri de a urmări utilizatorii şi de a interacţiona cu audienţele, „implicarea publicului” este încă un concept nou pentru jurnalişti şi pentru specialiștii  din mediul academic. Întrebarea „Ce înseamnă angajarea (interacţiunea cu) publicului?” are o gamă largă de răspunsuri.

Care este valoarea „interacţiunii cu publicul?”

În mod cert „interacţiunea cu publicul” are şi o valoare economică. Mai multă activitate înseamnă un mai mare avantaj strategic pentru a atrage publicitate sau un mai mare potenţial de a transforma utilizatorii în clienţi plătitori: „Activitatea socială pe un site poate să crească angajamentul utilizatorului şi intenţia sa de a plăti pentru servicii”, scriu Lior Zalmanson şi Gal Oestreicher-Singer într-un articol. Dar click-baiting-ul nu este de ajuns, scriu autorii. Trebuie să existe o strategie clară. Potrivit Monicăi Guzman, care a scris un raport pentru Institutul de Presă din SUA, „interacţiunea cu publicul” ar trebui să aibă alt obiectiv. Ar trebui să ajute să creeze o comunitate. „Angajamentul”, în opinia ei înseamnă: „Cum pot jurnaliştii să colaboreze cu audienţa astfel încât să îşi îmbunătăţească munca, nu doar pentru a o promova.”

Reporterii, încă reticenţi în a interacţiona cu publicul

Redacţiile din întreaga lume integrează utilizatorii şi audienţa în conţinutul pe care îl produc zilnic, însă apar tot mai multe tensiuni între noile tehnologii şi rolurile profesionale tradiţionale. Mulţi dintre jurnalişti folosesc tehnologiile interactive pentru distribuirea muncii lor, dar ezită când vine vorba să interacţioneze cu audienţa şi cu cititorii.

Un studiu recent, pe care l-am realizat alături de colegii mei Regina Lawrence şi Damien Radcliffe, arată că majoritatea jurnaliştilor se consideră furnizori de informaţie şi nu oameni care facilitează dezbaterea publică. Interviurile cu editori din cinci ţări diferite relevă că unii dintre ei realizează că un efect de „înţelepciune a mulţimii” poate apărea printr-o mai mare implicare a publicului. Dar majoritatea editorilor vor ca reporterii lor să se concentreze pe colectarea informațiilor pentru articole, pe redactarea materialelor şi pe dezvoltarea propriilor competenţe jurnalistice.

Staffurile de campanie interacţionează direct cu electoratul, evitând mass-media

Pentru campaniile electorale au fost dezvoltate tehnologii și metode remarcabile pentru a se evita mass-media în momentul în care se interacționează cu alegătorii. A fost creat „controlul interactivităţii”, despre care Jennifer Stromer-Galley vorbeşte în cartea ei „Presidential Campaigning in the Internet Age. „Controlul interactivităţii” are implicaţii serioase nu doar pentru rolul jurnalismului, dar şi pentru dezbaterea în cadrul sferei publice, în general. Acest control nu are ca efect creșterea participării civice, însă partidele politice instrumentează „interacţiunea” pentru obiective strategice: „Staffurile de campanie muncesc pentru a mobiliza susţinătorii să se implice în comunicarea politică strategică şi chiar în comunicarea politică orientată”, scrie Daniel Kreiss în „Prototype Politics”. „Această activitate a definit ce înseamnă participarea electorală, în procesul de a transforma spectatorii în participanţi, chiar dacă într-un mod instrumental”

Implicarea publicului, viitorul jurnalismului

Dată fiind starea precară a jurnalismului actual, interactivitatea cu publicul poate fi ignorată de jurnalişti, dar pe riscul lor. „Ziarele nu mai sunt un lucru ce trebuie citit neapărat”, a spus Ethan Zuckerman. „Dacă ştirile nu îţi aduc un plus de putere, dacă nu te fac un cetățean de succes, dacă nu îţi dau o poziţie mai bună pentru a influenţa unele evenimente și nu te ajută să rezolvi probleme în vecinătatea ta, de ce îţi pasă de ştiri? Cred că reporterii pot spune: « it is not my job », dar ei se pot condamna pe înşişi că nu au un job [ în final].”

Implicarea publicului, în diverse forme, furnizează oportunităţi interesante pentru cercetători, în mod special atunci când schimbăm întrebarea din „Ce este implicarea publicului?” în „Cine implică publicul şi în ce scop?”

 

Materialul integral, în limba engleză, poate fi citit AICI

Acest articol a fost publicat pe EJO Marea Britanie. Traducere realizată de Marian Popovici

Sursa foto:  Gage Skidmore, Flickr CC licence

Print Friendly, PDF & Email

Tags: , , ,

Send this to friend