“Învățarea peștelui cum să înoate: cinci lucruri pe care mass-media tradiționale le pot învăța de la mass-media noi” este titlul discursului ținut de Mathew Ingram, technology writer canadian și conferențiar special la Festivalul Internațional de Jurnalism care a avut loc în Perugia la 26 aprilie (pentru video complet click aici).

Ingram stabilește cinci puncte cheie prin care spune povestea zilelor noastre și ilustrează ceea ce mass-media, jurnaliști și, mai presus de toate, editorii trebuie și pot face pentru a-și menține cititorii. Acestea sunt rezumate ca: 1) Fiți deschiși. Practicați jurnalismul de colaborare, transparent. 2) Oferiți credit. Întotdeauna referiți-vă la și creditați-vă sursele. 3) Fiți oameni. Înlăturați prăpastia dintre reporter și journalist. 4) Acceptați că știrile sunt un proces, nu un produs. 4) Fiți concentrați. Fiți mai direcți în ghidarea cititorilor.

Observatorul European de Jurnalism l-a intervievat pe Ingram în Perugia, după discursul său.

Mathew, în discursul dumneavoastră din această dimineață ați vorbit despre 5 principii de bază care ar trebui să caracterizeze informațiile on-line. Spuneți că unul dintre acestea este “a fi om”: poti sa explici ce vrei să spui cu asta?

“Cred că jurnaliștii trebuie să revendice umanitatea și prin aceasta vreau să spun mai multe lucruri. De exemplu, unul dintre acestea este faptul că, atunci când fac o greșeală pot admite faptul că nu sunt perfecți sau sută la sută preciși, în orice moment. O altă implicație este să nu se aștepte să fie obiectivi tot timpul. Jay Rosen a vorbit despre ceea ce el a numit “punctul de vedere de nicăieri”, despre ideea că jurnaliștii trebuie să fie întotdeauna obiectivi cu scrupulozitate.”

(Rosen preia această definiție de la titlul unei cărți scrise de către filozoful Thomas Nagel, publicată în 1989, care teoretizează necesitatea de a depăși punctele noastre de vedere subiective, imaginându-ne în schimb că suntem într-un loc obiectiv, fără puncte de vedere personale, că suntem în “nicăieri”) .

“Cred că, în multe cazuri, jurnaliștii oferă cititorilor un serviciu mai bun atunci când  spun “asta este ceea ce cred eu, acesta este punctul meu de vedere”. Astfel că, atunci când fac o greșeală care ar trebui să fie în măsură să spună “asta este ceea ce am gândit, dar unele dintre lucrurile pe care le-am spus sunt greșite (sau corecte), dar din acest motiv le-am spus”. Când un jurnalist se raportează la cititoriă săi într-un mod uman, se naște o relație personală și aceasta este o legătură puternică și, în orice caz, ceea ce jurnalismul ar trebui să fie.”

Și acest lucru ar trebui să fie unul dintre principalele aspecte ale “jurnalismului deschis”, așa cum ați spus în această dimineață. Dar cum poate jurnalismul deschis să prospere într-o situație în care din ce în ce mai mulți editori adoptă o taxă de lectură (paywall)?

“Ei bine, asta este o întrebare grea. Am avut recent o discuție lungă cu Alan Rusbridger de la The Guardian despre viziunea sa privind jurnalismul deschis și opinia sa este că există un fel de tensiune / opoziție între care doresc să își deschidă ziarul către cititori, cerându-le să contribuie la articolele sale, și adoptarea unui paywall/unei taxe de lectură care împiedică toate acestea. Se poate încerca să se ajungă la numărul cel mai mare posibil de oameni dispuși să plătească, dar numărul acestora va fi în mod clar întotdeauna mai mic decât numărul pe care un ziar gratuit îl va atrage. Prin urmare, dacă vă doriți cel mai mare număr de cititori posibili pentru articolele dumneavoastră și cel mai înalt nivel de implicare al publicului dumneavoastră, atunci cea mai bună modalitate este să fiți complet deschiși, fără nici un fel de plată, cum ar fi BBC sau National Public Radio (societăți publice). Dar este dificil pentru o organizatie non-profit să își implice cititorii, fără a avea un venit … nu există nici un răspuns greu și rapid. ”

Una dintre principalele probleme cu care editorii s-au confruntat în tranziția de la presa scrisă la cea digitală este aceea de a nu-i înțelege sau de a nu-i exploata potențialul. Sunt editorii pregătiți și mai flexibili acum? Ideea unei taxe de lectură ca o soluție la toate ar fi ca un pas înapoi …

“Eu cred că există mai mult interes în prezent în ceea ce privește mass-media digitale și acest lucru se datorează faptului că afacerile editorilor sunt în criză, aceștia își pierd cititorii și veniturile pentru că piața de publicitate s-a dezintegrat în epoca Internetului. Multe companii explorează noi posibilități pentru ca altfel s-ar închide: ele trebuie să ajungă la noi cititori și să îi convingă cumva să le sprijine și să găsească noi surse prin publicitate. Îmi place să cred că alegerea multor companii nu este doar pentru a se ascunde în spatele unei taxe de lectură, ci că acest lucru poate fi văzut ca făcând parte dintr-o strategie mai amplă: nu este suficient să se adopte o taxă de lectură și apoi să se revină la lucru așa cum se făcea înainte. În timp ce acest lucru ar putea funcționa pentru New York Times, aceasta nu înseamnă că va funcționa pentru toți. Din acest motiv, este important să se înțeleagă ce altceva trebuie făcut: o taxă de lectură poate aduce venituri, dar nu poate crește numărul de cititori care, în schimb, este necesar. Prin urmare, editorii trebuie să devină mai creativi, în scopul atingerii acestui obiectiv”.

Răspunzând la întrebările dumneavoastră la PaidContent live, Alan Rusbridger a spus că era inutil să își pună cititorii să plătească atunci când informația era disponibilă gratuit la BBC News, AOL sau SkyNews…

“Eu cred că furnizorii de știri, cum ar fi BBC, NPR și mulți alții vor oferi întotdeauna acces gratuit și, prin urmare, oricine decide să furnizeze știri contra cost va trebui să concureze cu aceștia, oferind un conținut mai bun. Cred că acesta este motivul pentru care The Guardian, The Daily Mail și alții au decis să nu își pună cititorii la plată: companii, cum ar fi BBC sunt uriașe și au mii de jurnaliști cu care este dificil să concurezi. Oricine decide să introducă o taxă de lectură trebuie să fie sigur că poate oferi un conținut cu adevărat unic, în scopul de a câștiga un număr mare de cititori dispuși să plătească chiar dacă nu este o știre disponibilă gratuit”.

Publicitatea integrată/nativă pare a fi o posibilă sursă importantă de venit pentru editori. Ce probleme, incluzându-le pe cele etice, ar putea atrage după sine acest tip de publicitate pentru jurnalism?

“Cred că pentru ca publicitatea integrată/nativă să funcționeze în mod eficient sau să fie corectă din punct de vedere etic, trebuie să existe o transparență totală atunci când este propusă. Este o problemă care implică și încrederea cititorilor și a publicului în ziarul dumneavoastră. Dacă încercați să treceți  publicitatea ca și conținut editorial, cititorii vor vedea acest lucru și își vor pierde încrederea în ziar. Cititorii vor să știe ce ține de publicitate și ceea ce ține este conținut. Și acest lucru este mai mult decât o chestiune de etică, aceasta este o problemă care privește relația dintre editor și cititor. În cazul în care cititorii își pierd încrederea, nu vor reveni, oricum ar fi conținutul: gratuit sau nu. Din acest motiv, așa cum am spus, este important ca editorii să fie clari și transparenți cu privire la ceea ce este și ceea ce nu este publicitate. Cred că există un potențial imens în conținut informativ, care poate veni din publicitate și atunci când acest lucru este util pentru cititorii nu există nici un rău în asta, atâta timp cât acesta este indicat în mod clar atunci când conținutul este furnizat sau sponsorizat de o companie. ”

Cum vedeți evoluția mass-media europene: se schimbă ele cu timpul sau bat pasul pe loc?

“Pentru a vă spune adevărul, nu am studiat cu adevărat situația din Europa, dar impresia mea este că acestea au rămas în urmă. Permiteți-mi să vă explic de ce. Nu cu mult timp în urmă, unii oameni au spus că, în Germania, toate ziarele se descurcau bine, dar lucrurile sunt diferite acum. Cred că, în multe țări, cum ar fi Germania, din cauza barierei lingvistice, a existat o izolare, un zid împotriva pieței globale și au existat, de asemenea, mai puține în comparație, de exemplu cu ziarele din Statele Unite, unde ziarele trebuie să concureze cu orice sursă de limba engleză din orice parte a lumii. Dintr-un anumit punct de vedere, bariere lingvistice le-au protejat pe termen scurt de această competiție, dar situația pe termen lung este diferită. Acum, când concurența afectează ziarele din toate țările lumii, cei care nu au început schimbarea în urmă cu cinci ani, sunt în dificultate, sunt lăsate în urmă”.

Mathew Ingram la Festivalul Internațional de Jurnalism din Perugia

Articol tradus din originalul italian “Insegnare Al Pesce a veni Camminare” de Anne Jamieson“.