Campania lui Donald Trump – între minciuni și emoții

December 8, 2016 • Etică și deontologie, Headlines, Libertatea presei, Media Digitale, Ultimele articole • by

Pe 8 noiembrie americanii au mers la vot să îl aleagă pe cel de-al 45-lea președinte. Ultima campanie electorală a schimbat normele jurnalistice scrise sau nescrise și respectate de decenii. Obiectivitatea, echidistanța și echilibrul jurnaliștilor au fost uitate și lăsate deoparte. A fost o campanie care, în egală măsură, a fermecat, a uimit, a îngrozit și a polarizat atât Statele Unite, cât și lumea întreagă, susțin autorii raportului Analiza alegerilor americane: media, alegători și campanie editat de Darren Lilleker, Daniel Jackson, Einar Thorsen și Anastasia Veneti. Publicat la scurt timp după alegeri, raportul prezintă o amplă analiză a campaniei și oferă cititorilor perspective noi și originale de a înțelege fenomenul Trump. Cercetarea are 8 părți printre care media, campania digitală, diversitate și diviziune, acoperirea alegerilor în presa internațională sau cultura populară și populism. Toate cercetările referitoare la media se mișcă în jurul a câtorva idei importante: încălcarea și renunțarea la obiectivitatea tradițională a media, inabilitatea presei și a jurnaliștilor de a face față provocărilor pe care le-a adus campania electorală.

Obiectivitatea media, doar o amintire frumoasă
Campania electorală a pus mari probleme jurnaliștilor care au relatat și care s-au văzut nevoiți să facă față unor situații pe care manualele de jurnalism nu le-au prevăzut. Încă de la începutul lunii august editorialul lui Jim Rutenberg de la New York Times a ridicat problema obiectivității media în ceea ce îl privește pe Donald Trump. Jim Rutenberg își punea întrebarea cum ar putea un jurnalist care îl consideră pe Trump un demagog rasist și cu tendințe naționaliste să relateze despre el respectând normele obiectivității. Concluzia raportului este că jurnaliștii nu au reușit să facă acest lucru. Și mai mult, că nici nu ar fi trebui să facă asta. De ce? Pentru că presa tradițională, presa cu care am fost obișnuiți până acum s-a schimbat.
Să fii neutru este o opțiune, a susținut jurnalistul Jose Ramos încă din timpul campaniei, deoarece Trump însuși i-a forțat pe jurnaliști să revizuiască regulile obiectivității și ale corectitudini. În această campanie nu mai este suficient să prezinți doar cele două puncte de vedere. Dacă un candidat face declarații rasiste și sexiste, noi nu ne putem ascunde în spatele principiului neutralității (extras dintr-un articol publicat în Time magazine, 23 august 2016).
Presa din întreaga lume a fost practic paralizată în momentul aflării rezultatelor, susține profesorul Brian McNair de la Queensland University of Technology, care atrage atenția asupra faptului că media și-a dovedit inabilitatea de a face față provocărilor alegerii unui președinte precum Donald Trump în cadrul paradigmelor de obiectivitate jurnalistică, echilibru și corectitudine. Vina nu este însă a jurnaliștilor, care aplică regulile învățate, ”iar soluția este de a regândi răspunsul adecvat al jurnalismului “obiectiv” față de politica post-factuală a subiectivității extreme”.

5440990018_cd5ec6b9d3_z

Minciuni, minciuni și iar minciuni
Site-ul http://trumplies.com a numărat 1432 de neadevăruri spuse de Donald Trump din iunie 2016. Ele sunt clasificate în 14 categorii, precum politică, terorism, șomaj, refugiați, sănătate, minorități, economie sau politică externă. De exemplu, a afirmat că rata șomajului e de 8 ori mai mare decât era de fapt, a multiplicat cu 25 numărul de refugiați sirieni pe care Obama dorește să îi primească, a afirmat că Hillary Clinton a dezlănțuit ISIS-ul asupra întregii lumii și de aceea s-a răspândit și în America. Și lista nu se oprește aici.
Da fapt, discursul lui Donald Trump a fost plin de neadevăruri. Întreaga lui campanie a fost construită pe declarații mincioase. Dr. Peter Van Aelst, profesor asociat la Universitatea din Antwerp susține că, potrivit cercetărilor, 7 din 10 declarații ale noului președinte au fost false sau măcar, parțial false. Surprinzător însă, în ciuda acestor exagerări și greșeli deliberate care i-au consternat pe oponenți, susținătorilor nu le-a păsat. Din contră, l-au văzut pe Trump ca pe cineva care, în sfârșit, a spus adevărul.
Jurnaliștii nu au trecut peste aceste lucruri, din contră, au atras atenția asupra lor. Iar, dacă în trecut acest lucru a afectat campaniile electorale, pe Trump chiar l-a ajutat. Cu cât a fost mai vehement în declarațiile sale, adevărate sau nu, cu atât atenția pe care a primit-o a fost mai mare.

Relație tensionată cu jurnaliștii
Donald Trump are un istoric bogat de insulte la adresa jurnaliștilor. Omul de afaceri l-a numit persoană josnică (“sleaze”) pe reporterul ABC News Tom Llamas pentru că a îndrăznit să pună la îndoială declarațiile sale referitoare la deportarea imigranților ilegali. L-a insultat pe Serge Kovaleski, un reporter cu dizabilități de la New York Times, a insultat-o pe reporterul NBC Katy Tur și a culminat numind întreaga breaslă a jurnaliștilor drept ”cei mai puțin onești oameni pe care îi știu”, aprobat fiind de susținătorii săi.
”Donald Trump a călcat în picioare normele politice americane, a inundat continuu campania cu neadevăruri sau lucruri dovedite ca fiind false și și-a convins susținătorii să disprețuiască și să nu aibă încredere în presă”, susține și prof Brian McNair de la Queensland University of Technology.
Totuși, subliniază cercetătorul american, în timpul întâlnirilor preelectorale, presa nu a știut cum să reacționeze în fața tornadei Trump și a fost fascinată de acest personaj neconvențional, interesant și chiar distractiv. Treptat, jurnaliștii au început să dezvăluie minciunile sau omisiunile lui Trump, fără prea mare efect însă.

Donald Trump – o creație a presei?
Nu de puține ori media este considerată țapul ispășitor pentru multe dintre lucrurile negative din societate. Și în această situație s-a spus la fel: presa este de vină pentru succesul lui Trump din timpul campaniei pentru că i-a acordat prea multă atenție sau presa este vinovată pentru victoria lui Trump pentru că l-a luat în serios, ceea ce i-a conferit mai multă putere.
Prof Gianpietro Mazzoleni de la Universitatea din Milano consideră că Donald Trump și media s-au ajutat reciproc. Donald Trump ca om de afaceri era cunoscut dinainte, el nu a fost creat de presă. Ceea ce a făcut presa, în mod neintenționat inițial, a fost să îl ajute să își construiască imaginea de om politic. ”A traversat țara animând mulțimile cu discursuri exagerate împotriva negrilor, a musulmanilor și a mexicanilor; a indignat o lume întreagă cu comentarii scandaloase la adresa femeilor, a postat tweeturi cu insulte la adresa politicienilor și a vedetelor, a devenit știre și a stabilit agenda în tot acest timp”, susține prof. Gianpietro Mazzoleni. Vrând-nevrând, relatările presei au ajuns să intensifice imaginea lui Trump, l-au scutit de plata a milioane de dolari pentru publicitate și, cel mai important, i-au conferit legitimitate în poziția de candidat la funcția de președinte al Statelor Unite.
Pe de altă parte, dr. Denis Muller, cercetător la Universitatea din Melbourne, este de părere că presa singură nu a avut puterea de a-l ridica pe Donald Trump, ci la asta au contribuit forțe mai puternice, mai ales că în acest moment, în America, încrederea în presa tradițională este foarte scăzută.
Mai mult, cele mai importante publicații americane nu l-au susținut pe Donald Trump. Dr Kenneth Campbell, profesor asociat la University of South Carolina a analizat cele mai importante ziare din Statele Unite și arată faptul că niciodată în istoria politicii americane un candidat nu a fost atât de puțin susținut de către presă. Și totuși, a devenit președinte. Hillary Clinton a avut susținerea a 57 dintre 100 cele mai citite și răspândite ziare din Statele Unite. Republicanul Donald J. Trump a avut susținerea a două dintre ele. Și totuși, a devenit președinte.

Brandul emoțional câștigă
În contextul Brexit și al alegerilor din Statele Unite, dicţionarul Oxford a declarat „post-adevăr” cuvântul anului 2016. Politica post-adevăr (termenul a fost folosit în 2010 de bloggerul David Roberts) se bazează mai mult pe emoții și mai puțin pe fapte. Iar emoțiile sunt mult mai puternice, ceea ce a fost valabil și în campania lui Donald Trump.
Alegerile din 2016 din America au dovedit cât de puternic este brandul emoțional, după cum subliniază și dr. Ken Cosgrove, profesor la Suffolk University. Bradurile emoționale construiesc o puternică loialitate de brand și au puterea de a deveni virale în social media. ”Trump și Sanders au construit braduri emoționale care au creat o profundă loialitate, au generat un nivel mare de entuziasm în a fi votați și au inspirat customer evangelism” (electorii convinși au povestit și i-au influențat și pe altii, crescând astfel numărul celor care au votat cu Trump).
Mai mult, social media este cea care a înclinat balanța. Donald Trump a folosit social media pentru a-și trimite eficient mesajele. Nu numai că a atins audiențe uriașe într-un timp foarte scurt, dar s-a folosit de social media pentru a-și crea brandul într-un mod emoțional.
Acum însă, urmează patru ani în care presa și jurnaliștii au de trecut un test greu. Modul în care vor relata și se vor raporta la noul președinte ales va putea schimba media pe termen lung. Însă, un lucru pare cert, susține profesor Michael X. Delli Carpini de la Annenberg School for Communication: ”Donald Trump nu este o aberație, iar zilele de campanie electorală care să fie controlată de un set de elite politice și mediatice s-au terminat.

Raportul a fost realizat de către Centre for the Study of Journalism, Culture and Community și Centre for Politics and Media Research de la Universitatea Bournemouth și poate fi citit integral aici.

Foto credit: Gage Skidmore

Print Friendly

Tags: , , , ,

Send this to friend