Inocența media? Violența mass-media și politică

August 10, 2013 • Etică și deontologie • by

Lansarea trailer-ului filmului anti-islamic “Inocența musulmanilor” a declanșat indignare pe scară largă în întreaga lume musulmană și a atras atenția mass-media, dar un studiu recent întreabă dacă nu cumva raportarea incompletă și incorectă a mass-media a jucat un rol în inflamarea problemei și agravarea violenței.

Un raport al Ethical Journalism Network  (EJN), o organizație internațională susținută de Global Editors Network, publicat în asociere cu UNESCO susține că raportarea mass-media la problemă a fost prea polarizată și concluzionează că “În cazul filmului “Inocența musulmanilor”, greșelile de editare, chiar dacă din neatenție, se poate să fi întărit prejudiciile și neînțelegerea”.

Autorii raportului au tras aceste concluziile după o serie de interviuri cu jurnaliști și alte persoane care lucrează în mass-media din SUA, Marea Britanie, Pakistan și Turcia.

Potrivit raportului, mass-media au tipărit și difuzat informații inadecvate, insuficiente și, uneori, incorecte cu privire la condițiile filmării filmului. Cauzele reale ale protestelor violente în multe țări islamice nu au fost analizate și nu a fost acordată importanța cuvenită actorilor moderați care au îndemnat la proteste pașnice și la dialogul între culturi. Raportul susține că aceste voci moderate, reprezintă de fapt, cel mai fidel, opinia publicului larg în Egipt și în multe alte țări predominant islamice.

Trailer-ul lung de paisprezece minute, care a declanșat protestele din 11 septembrie 2012, prezintă un tânăr și tovarășii săi aflați în călătorie prin deșert, comițând infracțiuni violente, făcând comentarii sexiste si conectând toate aceste fapte într-un mod iresponsabil la crezul islamic. Videoclipul este în mod evident o producție cu buget redus. Actorii care au participat la film afirmă că la început a fost intitulat “Luptătorul deșertului”, și că producătorul a adăugat pasajele controversate despre Islam și profetul Mohammed în post-producție.

Versiunea dublată, manipulată a filmului a fost distribuită în arabă și a provocat furia unor grupuri de musulmani în Egipt, Libia, Pakistan și alte țări din Orientul Mijlociu. În urma lansării filmului, ambasadorul Statelor Unite, John Christopher Stevens, și trei dintre colaboratorii săi au fost uciși în ceea ce s-a considerat a fi un atac terorist în Benghazi, Libia, în timp ce, în altă parte, clericii musulmani au emis fatwas (declarație de război) împotriva producătorului și tuturor participanților la film. Ministrul pakistanez Ghulam Ahmed Bilour a oferit o recompensă pentru oricine l-ar fi predat guvernului pakistanez pe producător.

Raportul RJE critică modul în care mass-media internaționale au evidențiat reacțiile extremiste împotriva acestui film în timpul crizei, și spune că mass-media a exacerbat tensiunile dintre musulmani și alte grupuri religioase, fie prin diseminarea în mod intenționat de informații incorecte sau insuficient cercetate, fie prin furnizarea incompletă a unui raport dintr-o dublă perspectivă.

La 12 septembrie, Associated Press a raportat în mod fals că filmul a fost finanțat de o sută de investitori evrei, care au cheltuit în total cinci milioane de dolari, după un interviu cu producătorul filmului, Mark Basseley Youssef (cunoscut anterior ca Nakoula Basseley Nakoula), care, la momentul dat a oferit un interviu pentru AP, sub un nume fals, de evreu – Sam Bacile. Agenția de știri a transmis interviul, dar a retractat informația două zile mai târziu regretând foarte mult greșeala și tensiunile religioase pe care le declanșase.

EJN atrage atenția asupra multor non-raportări comise de către mass-media din SUA care nu au reușit să dezvăluie identitatea reală a producătorului non-evreu, faptul că el era stabilit în America și motivele reale din spatele producției filmului. Ei s-au concentrat în schimb asupra reacțiilor violente din lumea musulmană, descriind demonstrații și escaladări în violență, precum revoltele pe scară largă, care au implicat cea mai mare parte a populației atunci când, în realitate, una dintre cele mai mari demonstrații în Cairo a implicat doar 3.000 de persoane din cele 16 milioane de locuitori ai orașului. Organizația The Fairness and Accuracy in Reporting (FAIR) l-a criticat pe reporterul Newsweek Ayaan Hirsi Ali, pentru răspândirea prejudecăților sale personale despre Islam, “Bărbații și femeile musulmani (și da, există o mulțime de femei) care sprijină – fie în mod activ sau pasiv – ideea că hulitorii merită să sufere o pedeapsă, nu sunt un grup mărginaș. Dimpotrivă, ei reprezintă curentul principal al Islamului contemporan”.

De asemenea, raportul susține că mass-media din SUA au acordat prea mult spațiu minorităților, opiniilor extremiste. Radiodifuzorul American CNN, de exemplu, a descris oferta recompensei făcute de ministrul pakistanez ca pe o declarație oficială din partea administrației pakistaneze, în ciuda faptului că guvernul pakistanez s-a distanțat imediat de ministru.

Unele mass-media au făcut încercarea de a aduce o oarecare claritate situației. Rețeaua National Public Radio (NPR) și agenția de știri Bloomberg au fost nominalizate pentru laude. Reporterii NPR 1 au încercat să evalueze rolul mass-media în eventuala încurajarea a violenței și Bloomberg a furnizat o analiză contextuală privind alte motive posibile datorită cărora violența explodează în Orientul Mijlociu – acestea incluzând o neîncredere crescândă referitoare la motivațiile SUA, după ce mai mulți cetățeni au fost răniți în timpul unor serii de atacuri din partea dronelor fără pilot în Pakistan și Afganistan.

Unii reporteri britanici intervievați pentru acest raport au declarat că au întâmpinat probleme cu menținerea calității raportării lor, în timp ce încercau să proceseze și să înțeleagă comentariile utilizatorilor online, și să deslușească sensul imaginilor de violență care circulau pe social media. Chris Elliot, un reporter de la The Guardian, a spus: “Nu este greu să raportezi ceva despre care vorbește toată lumea, ca în cazul presupusului atac chimic din Siria”. El a continuat “Una din probleme … este că (editorii) nu au curajul să spună – noi nu raportăm despre un subiect atâta timp cât nu investigăm povestea și până când nu verificăm toate faptele”.

Jurnaliștii trebuie să ia decizii dificile, dacă să raporteze conținut neverificat sau să nu raporteze povestea deloc și astfel să riște să piardă publicul site-urilor social media, care sunt mai puțin reglementate. Un studiu al Guardian realizat la scurt timp după ce povestea cu “Inocența musulmanilor” a apărut, demonstrează cât de importantă este raportarea calmă, echilibrată. Studiul a arătat că 43 la sută dintre persoanele interogate au aprobat afirmația: “Nu sunt conflicte fundamentale între statele musulmane și de Vest”, în timp ce doar 41 la sută de acord cu afirmația: “Societățile musulmane și occidentale pot trăi liniștite, una lângă alta”. EJN este de părere că relațiile dintre musulmani și alte comunități s-au înrăutățit din momentul apariției filmului în cauză.

Mass-media britanice și BBC, în special, au recunoscut că, în multe cazuri, media au amplificat violența după apariția filmului, dar au avut tendința de a nu se referi la propriul lor comportament, ci la raportarea mass-media din lumea arabă și din Orientul Mijlociu. Raportul EJN critică această lipsă de auto-reflecție, dar este de acord cu anumite părți ale analizei realizate de BBC; de exemplu, ziarele de limbă urdu din Pakistan au publicat imagini ale demonstranților agresivi pe primele pagini. Experții presupun că ziarele pakistaneze au folosit imaginile pentru a trimite un mesaj conform căruia pakistanezii se vor revolta împotriva calomniatorilor din Vest și nu vor ceda controlului SUA.

Mass-media turcă a fost, de asemenea, învinuită. Reporterii nu au criticat răspunsul guvernului la situația dată, chiar dacă acesta propusese ca țările să adopte legi internaționale împotriva blasfemiei. Doğan Tiliç, un jurnalist și profesor de media și comunicare în Orientul Mijlociu de la Universitatea Tehnică din Ankara, Turcia, spune că media turcești reflectă de multe ori opiniile, fie ale guvernului, fie ale proprietarilor media sau ale publicului. Potrivit lui Faruk Bildirici, Ombudsmanul la Hürriyet, Turcia, nici o problemă religioasă tratată de guvern nu este vreodată abordată în mass-media turcă, “devine din ce în ce mai greu în fiecare zi să vorbești despre Islam în lumea musulmană, este întotdeauna perceput ca o critică. În fiecare zi ne îndepărtăm un pic mai mult de secularism în Turcia”, a spus el. Mass-media turcă raportează, de asemenea, discursurile religioase instigatoare la ură, atâta timp cât acestea nu sunt critice la adresa guvernului.

EJN vede raportarea discursurilor instigatoare la ură din media occidentale, lumea arabă și din Orientul Mijlociu, ca declanșatoare de conflicte. Drept urmare, se recomandă instituirea unei baze de date gestionate global care să colecteze fraze care sunt susceptibile să alimenteze violența, împreună cu linii directoare editoriale cu privire la modul optim de a evita raportarea și răspândirea discursului instigator la ură.

EJN, de asemenea, sugerează crearea unui organism care să analizeze problemele etice și sensibile în mass-media națiunilor-cheie, cum ar fi SUA sau Marea Britanie. Rapoartele ar trebui să evidențieze exemple de raportare bune și rele, astfel încât jurnaliștii din toată lumea să le poată folosi ca linii directoare pentru activitatea lor viitoare.

Raportul recomandă mass-media internaționale să investească mai mult timp, bani și forță de muncă în activități de cercetare și comunicare adecvate, precum și în analiza impactului pe care rapoartele lor le pot avea. Este considerat că trebuie să existe un cadru structural care să verifice dacă orice conținut publicat poate declanșa violență. De asemenea, ar trebui să se asigure ca agenda de știri să nu fie dominată de minorități extremiste și polarizate pentru a nu mai conduce la astfel de agende de știri.

Acest articol este tradus de autor din articolul german  Die (Un-)Schuld der Medien

Print Friendly, PDF & Email

Send this to friend