Mass-media ca prelungire a politicii

March 5, 2012 • Arii de acoperire • by

Pe parcursul perioadei de tranziţie post-comunistă, relaţia dintre mass-media şi politică a fost foarte complexă şi marcată de contradicţii.

Presa de astăzi din Balcani funcţionează mai mult ca o prelungire a politicii decât ca o reprezentare a opiniei publice, şi o parte importantă din mass-media continuă să fie controlate de grupurile politice puternice. Observaţii împărtăşite de mai mulţi autori (cum ar fi Karol Jakubovicz, Mihai Coman, Colin Sparks şi Tomasz Goban-Klas) cu privire la situaţia mass-media în societăţile post-comuniste se aplică, de asemenea, regiunii Balcanilor: presa a devenit pluralistă, dar nu independentă. Liberă, dar nu independentă.

Trecerea de la „modelul sovietic de mass-media” la „modelul de responsabilitate socială” pare să fi fost mai grea decât a fost prevăzut. Obiceiuri moştenite din timpul comunismului au făcut ca politicieni şi partide politice să încerce în mod constant să influenţeze mass-media, în contextul în care persistă convingerea fermă că cine controlează informaţiile deţine puterea. Clasa politică, aceea care, de regulă, este obsedată de menţinerea puterii, „consideră mass-media nu ca un instrument foarte important, ci ca principalul instrument politic” (Goban-Klas, 1997). Goban-Klas explică, de asemenea, că „Viziunea asupra mass-media este unidimensională, supra-politizată şi simplistă, crezând într-un rol misionar al jurnalistului şi o presă ideologică”.

Dacă am fi rugaţi să scriem două cuvinte-cheie pentru a descrie problemele fundamentale cu care se confruntă mass-media din Balcani astăzi, aceste cuvinte ar fi, fără îndoială, „re-politizare” şi „clientelism”. În fapt, aceşti termeni ar putea fi priviţi ca două feţe ale aceleiaşi monede.

Urmărind dialectica relaţiei dintre mass-media şi politică, se poate afirma că, pe parcursul deceniilor de tranziţie post-comunistă, mass-media au fost influenţate şi modelate de politică mai mult decât politica a fost influenţată şi modelată de mass-media.

Este inevitabil ca o societate covârşită de conflicte şi foarte politizată (situaţie care se aplică, încă, în cazul societăţilor din Balcani) să infecteze mass-media. Societăţile politizate folosesc, de asemenea, instituţiile mass-media ca pe instrumente importante în desfăşurarea bătăliilor politice, distrugându-le independenţa, imparţialitatea şi profesionalismul în acest proces. Pentru unii, chiar este greu de imaginat un sistem mass-media complet lipsit de partizanat politic.

Acest partizanat este mai ales o reflectare a naturii politicii, caracterizată de conflicte, mai degrabă decât de dialog. Ceea ce relevă, de asemenea, faptul că societăţile balcanice sunt mai mult politice decât informaţionale, şi mai mult politice decât civile.

Cele mai bune exemple de clientelism politic se găsesc în serviciile publice de televiziune, care pot fi recepţionate în Albania din FYR Macedonia, Kosovo şi Muntenegru. Aceste canale continuă să fie sub controlul guvernelor centrale, care le utilizează şi abuzează de ele atât în timpul campaniilor electorale, cât şi în afara lor. Deşi ar fi exagerat să comparăm televiziunile publice de astăzi cu bastioanele de propagandă care erau în timpul perioadei de autoritarism, în majoritatea cazurilor, canalele aşa-numite publice rămân în continuare un fel de „covoare roşii”, de vreme ce acoperă în totalitate protocolul şi informaţiile guvernamentale. Seamănă cu instituţii care ar putea fi numite „Ministere ale propagandei”.

Clientelismul  în mass-media este un fenomen complex, strâns legat de contextul dezvoltării sociale şi politice în regiune. Politica în Balcani este transformată în tele-politică. În general, dezbaterile politice şi publice s-au mutat din gurile protestatarilor către studiourile dezbaterilor televizate, ceea ce este, cu siguranţă, o evoluţie pozitivă. Totuşi, se pare că mass-media au plătit un preţ pentru această schimbare.

Tele-politica poate fi văzută ca un aspect al mediatizării politicii, o evoluţie cu totul normală. Dar se pare că, în loc de mediatizare a politicii, tele-politica arată clientelizarea politică a mass-media. Accentul mutându-se de la public la politică, sistemul politic este servit înaintea interesului public. Ceea ce se observă în Albania, Kosovo şi Macedonia este utilizarea, întrebuinţarea greşită sau abuzivă a mass-media de către politicieni.

Analistul albanez Fatos Lubonja foloseşte termenul de „regim mass-media” pentru a descrie situaţia. Potrivit lui Lubonja, „dacă în aşa-numitele regimuri poliţieneşti sau regimuri militare, armata sau serviciile secrete sunt folosite pentru a asigura menţinerea la putere, în cazul nostru media sunt folosite în acest scop”. Poate că termenul cel mai potrivit în acest caz este „media-ocraţie”. În timp ce, în teorie, chestiuni legate de mass-media sunt prezentate ca probleme ale democraţiei, în realitate, ele devin probleme ale puterii. După cum scriu Sandra B. Hrvatin şi Brankica Petkovic, „astăzi, rămânerea la putere pare imposibilă fără sprijinul mass-media.”

Samuel Huntington vorbea despre pericolele care ameninţă democraţia, sugerând că instituţiile mass-media – mecanismele democraţiei – pot deveni mecanisme care lucrează „să reducă sau să distrugă democraţia”.

Există o altă tendinţă, care, la prima vedere, pare să reflecte o anumită independenţă de neîngrădit. În unele cazuri, jurnaliştii pot scrie şi critica atât cât le place, însă fără să apară vreo reacţie, vreo declaraţie sau vreo schimbare notabilă. Acest fenomen a fost observat în Albania, unde reacţiile vehemente la critică au fost înlocuite cu o indiferenţă totală. Mai multe anchete jurnalistice importante au fost publicate în ziarele din Tirana în ultimii ani, dar nici autorităţile, nici sistemul judiciar nu au reacţionat şi nu au iniţiat investigaţiile pe care demersurile jurnalistice ar fi trebuit să le declanşeze. Jurnaliştii pot avea dreptul să vorbească, dar, probabil, oamenii  în „drept” să ia măsuri nu reuşesc să asculte. Şi, din păcate, indiferenţa faţă de critici conduce la devalorizarea cuvântului liber.

Extras din articolul „Mass media balcanice: pierdute în tranziţie?”, publicat în revista Akt, Nr.7, 2011.

Print Friendly

Tags: , , , , , , , , , ,

Comments are closed.

Send this to friend