Jurnalismul letonian străduindu-se să prospere

July 29, 2013 • Arii de acoperire • by

 

Jurnalism letonian a avut doar două decenii în care să se dezvolte. Cele mai multe țări din Europa de Est au trebuit să se dezvolte rapid după ce s-au eliberat de sub controlul Uniunii Sovietice. Sistemele mediatice ale acestor noi state-națiune au pornit în direcții diferite. Unele s-au transformat în sisteme prospere, liberale cum ar fi în Estonia, unde jurnaliștii lucrează autonom, altele încă încearcă să își definească rolul în aceste vremuri post-sovietice. Acest studiu face referire la Letonia.

Ainars Dimants, Redactor-Șef al biroul letonian al Observatorului European de Jurnalism, președinte al Consiliului Național al Mass-media Electronică și profesor de comunicare la Universitatea din Turiba, Riga, a analizat într-un articol viitorul jurnalismului liber și independent în statul baltic. El subliniază importanța reformelor pentru a asigura independența politică a redacțiilor și solicită radiodifuzorilor publici să li se permită să-și facă treaba. El vrea, de asemenea, școli de jurnalism mai bune, pentru a oferi jurnaliștilor o pregătire mult mai profesională.

Sondajele serviciului LETA arată că încrederea publicului în mass-media este în scădere în mod constant. În perioada mai 2011 – octombrie 2012, radioul, televiziunea și presa din Letonia au pierdut 12, 11 și respectiv 8 puncte procentuale: nu este surprinzător atunci când se analizează cât de dependente sunt mass-media naționale de proprietarii lor. În lucrarea sa, Dimants citează natura schimbătoare a fostului, cel mai mare ziar național, Diena care a avut tendința de a se alia cu figuri publice importante. A fost un puternic susținător al primului-ministru din acel moment, Andris Skele, până în 2001, dar poziția sa partizană a însemnat că cititorii nu mai aveau încredere în el ca fiind o sursă sigură de știri.

Grupul Bonnier din Suedia a preluat controlul asupra ziarului pentru o vreme, dar în cele din urmă a renunțat, neliniștit de atitudinea sa părtinitoare. Sub noii proprietari, ziarul este din nou un purtător de cuvânt pentru oligarhia Letoniei.

Finanțarea outleturilor mass-media de către politicieni este o altă amenințare la adresa independenței jurnalistice și, conform lui Dimants, conduce doar la “instrumentalizarea altor obiective economice și politice”. Un astfel de exemplu este rețeaua de televiziune, Pirmais Baltijas kanāls, care difuzează conținut preluat de la rețeaua cu care este înrudit, Pervyj kanal, din Moscova, și care prezintă statele baltice dintr-un unghi rusesc.

Acest tip de raportare părtinitoare poate fi un motiv pentru o scădere a veniturilor din publicitate. Piața mass-media letonă de publicitate s-a redus cu 46 la sută în 2009 și cu încă 13 la sută în 2010. În 2011, agențiile de publicitate au cheltuit cu cinci la sută mai mult, cu preponderență în publicitatea on-line.

Dimants consideră că mass-media din Letonia vor avea doar un viitor în cazul în care acestea oferă un conținut mai bun, în scopul de a rămâne competitive pe piața știrilor internaționale on-line. Conform afirmațiilor sale, cititorii recompensează încă conținutul bun și laudă succesul revistei de știri, Ir, ale cărei baze au fost puse în 2011 de către foști angajați ai Diena. Publicația efectuează raportări de investigație și politice independente și este transparentă cu privire la  acționarii săi și cu privire la codurile etice după care lucrează. Ea a experimentat o creștere mare a numărului de cititori care plătesc pentru accesul la conținutul lor on-line.

Potrivit lui Dimants, mass-media letonă are nevoie, de asemenea, de jurnaliști mai bine educați, care se pot organiza, și să fie mai critici referitor la profesia lor. De asemenea, trebuie să stabilească asociații profesionale sau publicații care să se concentreze asupra media, jurnalismului și cercetării. Profesionalizarea, spune Dimants, este cheia. Prin simpla îmbrățișare a principiilor sale, peisajul mass-media din Letonia va începe să se miște în direcția modelului de mass-media democrat-corporatist: sistemul mass-media pe care Daniel C. Hallin și Paolo Mancini îl văd ca funcțional în Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Germania, Țările de Jos , Norvegia, Suedia, Elveția.

În ultimii ani, guvernul a încercat să reformeze mass-media. În februarie 2012, Consiliul Național al Mass-media Electronică – al cărui președinte este Dimants – a fost reformat pentru a semăna cu organismele de reglementare din Europa de Vest. Înainte de aceste reforme, partidele politice de guvernământ au interferat în mod regulat cu radiodifuzorii, percheziționând redacțiile sau confiscând computere și documente. În opinia lui Dimants, formarea Asociației de jurnaliști Letoni – care a numit un comitet de evaluare etică în 2011 – și fondarea forumului de cercetare Re: Baltica sunt licăriri suplimentare de speranță. Cu toate acestea, viitorul peisajului mass-media letone pare a fi în aer, după cum afirmă Dimants, “Rezultatele acestor politici rămân de văzut”.

Articol tradus de autor din originalul German An der Grenze zum hörigen Journalismus

Print Friendly

Send this to friend