Jurnalismul asistat de realitatea virtuală are nevoie de repere etice reale

April 28, 2016 • Arii de acoperire, Headlines, Media Digitale, Ultimele articole • by

Flickr Creative Commons Maurizio Pesce

Sursa: Flickr Creative Commons Maurizio Pesce

Jurnalismul asistat de realitatea virtuală (RV) este tot mai prezent în peisajul mediatic actual și va oferi o experiență din ce în ce mai aproape de experiența reală, pe teren, pe măsură ce tehnologia evoluează. Căștile de RV, cu ajutorul unei coloane sonore intense, pot insera utilizatorul într-o scenă impresionantă dintr-un oraș bombardat în Siria. Sau îl pot plasa pe o stradă întunecată din Sanford, Florida (SUA), în momentul în care George Zimmerman îl urmărește pe Trayvon Martin.

Este doar o chestiune de timp până în momentul în care o scenă simulată cu ajutorul RV va arăta tot mai mult la fel ca evenimentul petrecut în realitate. Personajele asemănătoare pieselor de Lego care populează scenele RV de astăzi vor semăna tot mai mult cu persoanele care populează jurnalele de știri.

Puterea realității virtuale oferă consumatorului de știri ocazia să-și transforme experiența, de la o simplă informare asupra evenimentului petrecut la posibilitatea de a trăi evenimentul. Această oportunitate are potențialul de a atrage publicul tânăr către știri, așa cum nu s-a mai întâmplatniciodată până acum.

Dar, înainte de evoluția tehnologică în această direcție, este momentul să vorbim și despre etică. Cât de reală intenționează RV să fie? Unde va fi trasă linia între evenimentul petrecut și licența artistică a producătorului? Ce se dorește a fi jurnalismul asistat de RV: evenimentul în sine, viziunea artistului asupra evenimentului sau ceva similar unei povestiri istorice, “bazată pe evenimente reale”?

Publicul trebuie să știe cum se așteaptă producătorii de RV ca munca lor să fie percepută, care sunt demersurile de garantare a autenticității  și ce parte a producției poate fi considerată doar o supoziție a autorului.

Acest tip de transparență poate fi realizat prin intermediul unui scurt disclaimer video, inserat înainte de difuzarea materialului vizat, și prin crearea și publicarea unui cod etic al producătorilor. Proiectul Build Your Own Ethics Code, al Asociației de Jurnalism Online (Online News Association), va include o secțiune care va oferi asistență în crearea unor repere etice pentru RV.

Iată câteva sugestii care pot fi luate în considerare la crearea unui asemenea cod:

  • Ce este real? La Associated Press (AP), echipa noastră a creat cu multă atenție materiale care oferă, cu ajutorul RV, tururi virtuale ale unor destinații de lux – hoteluri, vase de croazieră și linii aeriene. Totul într-un asemenea proiect poate fi fotografiat cu mare precizie și claritate.

Dar lucrurile se complică în momentul în care un producător RV vrea să recreeze un eveniment în 3D pe baza unor fotografii 2D sau a unei filmări de la fața locului. Să presupunem că el dorește ca utilizatorul să fie capabil să se plimbe printre și în jurul persoanelor și obiectelor prezente în scenă, pentru a le observa din toate unghiurile. Din moment ce o fotografie 2D nu arată totul, creatorul are de luat o decizie. Să presupună cum arată spatele și părțile laterale ale unor obiecte? Sau să lase unele lucruri neclare în imagine pentru oferi utilizatorului indiciul că anumite informații lipsesc?

Neclaritatea unor zone din materialul RV va lăsa utilizatorului senzația că producția este de slabă calitate. Un posibil remediu al acestei situații ar fi inserarea unui scurt text în care să se arate că anumite elemente au fost lăsate în mod intenționat neclare pentru că acuratețea lor nu poate fi confirmată.

Alte afirmații în disclaimer s-ar putea referi la dialogurile, expresiile faciale și gesturile personajelor care se regăsesc în recrearea virtuală a evenimentului. Provin acestea din surse audio și video solide? Din declarații ale martorilor? Rapoarte ale poliției? Sau din estimarea proprie a producătorilor asupra modului în care s-a petrecut evenimentul? Într-un interviu la National Public Radio (SUA), Nonny de la Pena de la Emblematic Group (care a creat materialele virtuale despre Siria și Trayvon Martin, a cărui moarte a dus la protestele din 2012 din SUA) vorbea despre utilizarea unor tehnici din filmele documentare “pentru a recrea o scenă care poate nu a fost surprinsă pe cameră. Cred că există o serie de bune practici pe care creatorii de filme documentare le folosesc pentru a se asigura de acuratețea unor scene și am încercat să aduc aceste lucruri și în mediul virtual”.

  • Integritatea imaginii. Cât de mult va fi permisă modificarea imaginilor? Proiectul AP includea o cameră de hotel plină de oglinzi, care era oferită pentru prețul de 50.000 de dolari pe noapte. Fotografierea unei asemenea camere a fost dificilă. De fapt într-o scenă chiar se poate vedea, reflectată într-o oglindă, camera RV montată pe un trepied. Unii ar putea susține că este OK în asemenea cazuri să elimini aparatul prin editare digitală, din moment ce nu este o parte a decorului normal al camerei. Dar codul AP interzice modificarea fotografiilor, prin urmare camera a rămas în imagine. Thomas McMullan vorbește despre situația în care editorii de RV, pornind de la sursele foto/video ale unui eveniment, ar trebui să elimine din produsul final imagini dure, precum cadavre însângerate. Un producător ar putea să introducă în propriul cod etic politica de manipulare a imaginilor în RV.
  • Există viziuni contradictorii asupra a ceea ce s-a întâmplat? Deseori există controverse asupra modului în care a evoluat un eveniment. Producătorii pot introduce în codul etic modalitățile în care vor relata punctele de vedere diferite. Reynolds Journalism Institute și Dan Archer de la Empathetic Media au creat o prezentare în RV despre împușcarea lui Michael Brown de către un polițist, în 2014, care a arătat evenimentul din perspectiva mai multor martori.
  • Care este scopul prezentării? Tehnologia RV are o mare abilitate de a inspira empatie față de cei prezentați în materiale. TechCrunch a numit RV “mașina de empatie”.

În mod clar, treaba jurnalismului este să devoaleze dramele umane în fața publicului, oricât de departe ar fi acesta. Dar crearea empatiei este scopul aflat în spatele unei relatări. Dacă scopul suprem ar fi să creezi sentimente, un jurnalist ar putea fi tentat să omită informații neconvenabile, care ar putea interfera cu efectul emoțional urmărit.

Aceasta se poate întâmpla și cu media tradițională, când dorința de a zugrăvi o cauză sau o persoană în tonuri calde intră în conflict cu informații imparțiale care aruncă altă lumină asupra subiectului. Totuși, potențialul de creare a empatiei este mult mai mare în lumea realității virtuale, din moment ce utilizatorii tehnologiei se pot alătura mult mai ușor personajului tridimensional pe care ei, practic, îl ating. Chiar dacă jurnalismul obiectiv poate genera emoție, producătorii RV ar face bine să precizeze cât mai clar care este scopul fundamental al jurnalismului practicat de ei.

Autor: Thomas Kent, EJO, 7 septembrie 2015

Sursă foto: Flickr Creative Commons Maurizio Pesce

Traducere: Oscar Stănciulescu

Print Friendly

Tags: , , ,

Send this to friend