Libertatea presei: o problemă mondială

*EJO Student Contribution

Orice constituţie prevede faptul că libertatea de exprimare este un drept inalienabil al oamenilor. Legea sună bine, însă, dacă facem o analiză a ceea ce se întâmplă pe piaţa media, rezultatul ar genera următoarea întrebare: există dreptul de a spune orice, sau de a spune ceea ce te lasă alţii să spui?

Răspunsul este, indiscutabil, cât se poate de complicat. Iar acest lucru se întâmplă mai ales întrucât situaţia de astăzi din mass-media este consecinţa unui întreg complex de cauze.

Situaţia din mass-media este, în acest sens, cel puţin paradoxală: libertatea de exprimare este apărată printr-un cadru legislativ sănătos, dar acesta nu se aplică.

Cei care practică jurnalismul ar trebui să facă acest lucru conştienţi fiind că libertatea fiecăruia se întinde până acolo unde nu încalcă libertatea celorlalţi.

În general, misiunea instituţiilor mass-media este pusă sub semnul întrebării din cauza libertăţii parţiale care îngrădeşte activitatea jurnalistului, punându-l mai mult în slujba patronului de presă şi mai puţin în cea a publicului său, faţă de care trebuie să-şi îndeplinească rolul de a-l informa corect şi obiectiv asupra problemelor de interes general.

Studii realizate de asociaţiile care se ocupă cu monitorizarea libertăţii presei confirmă faptul că presa are dificultăţi, întrucât, în cea mai mare parte, aceasta nu mai este independentă. Pluralismul şi libertatea constituie în continuare un motiv serios de îngrijorare în UE şi în statele sale membre, în special în Italia, Bulgaria, România, Belarus şi Grecia.

O situaţie a clasamentului în ceea ce priveşte libertatea presei, efectuată de echipa Reporteri fără Frontiere pentru perioada 2011 – 2012, la nivel internaţional, arată că ţările care respectă pe deplin această libertate sunt Finlanda, Norvegia şi Olanda. (www.revista22.ro/articol-13088.html) Ne surprinde ,,neplăcut” poziţia 38 pe care o ocupă Franţa (să ne amintim de emisiunea satirizată de doi realizatori TV de pe Canal Plus, la adresa românilor). Remarcăm şi poziţia 40 ocupată de Ungaria, care după adoptarea legii ce acordă partidului de guvernământ un control direct asupra mass-media şi după amendarea Constituţiei, în decembrie 2011, a scăzut cu 17 trepte. Locul 47 în clasament  este ocupat, la egalitate, de România, Argentina şi Statele Unite ale Americii. Locul pe care îl ocupă Statele Unite în clasament este cauzat de arestarea jurnaliştilor în timpul protestelor Occupy Wall Street.

În Grecia, criza economică a accentuat fragilitatea mass-media: fotografi şi cameramani care au relatat despre demonstraţii (cum ar fi protestele împotriva măsurilor de austeritate din iunie 2011, din  centrul Atenei), aceasta fiind una dintre cauzele care o clasează pe poziţia 70.

Atacurile ţintite şi ameninţările cu moartea la adresa unor jurnalişti au marcat anul trecut şi Bulgaria, unde îngrijorările legate de pluralismul media au crescut. Din acest motiv, Bulgaria ocupă în clasament locul 80.

Belarus, după protestele realegerii preşedintelui Aleksandr Lukasenko, ocupă poziţia 168.

Ultimele locuri sunt ocupate de state ca Eritreea, Turkmenistan şi Coreea de Nord, acestea fiind urmate de Siria, Iran şi China.

Acest clasament evidenţiază faptul că, în tot mai multe state membre OSCE, libertatea presei se află în declin iar meseria de jurnalist stă sub semnul nesiguranţei.

Situaţia libertăţii presei în Romania

Libertatea de exprimare şi libertatea presei sunt vitale pentru o societate democratică. În România, deşi există o lege privind libertatea presei, ea nu poate fi aplicată pe deplin deoarece este îngrădită de anumite interese politice şi economice.

Această situaţie este cauzată şi de faptul că piaţa media a fost, în ultima perioadă, continuu afectată de criză: în România, în 2011, tirajele mai multor ziare s-au înjumătăţit faţă de anul precedent (Adevărul, Evenimentul Zilei); mai multe publicaţii centrale au dispărut de pe formatul print (Cotidianul, Ziua, Gardianul, Gândul); iar unele publicaţii au dispărut şi în varianta print şi în cea electronică. De asemenea, în ultimii doi ani au fost concediaţi aproximativ 600 de angajaţi media.

De la începutul crizei economice peste 60 de ziare locale au fost închise mutându-se pe ,,platforma viitorului’’ unde costurile sunt mai mici. ”Mogulii” au devenit mai mult ca niciodată vedetele propriilor instituţii de presă, iar jurnaliştii au fost puşi în situaţia de acut conflict de interese când au trebuit să relateze despre scandalurile care îi aveau în centru pe proprii patroni. Trebuie să recunoaştem că un semn de îngrijorare pentru piaţa media din Romania îl reprezintă statutul politic, economic şi legal al proprietarilor unor mari grupuri de presă. Ne referim aici la Dan Voiculescu şi Dinu Patriciu, proprietarii trusturilor Intact şi Adevărul Holding, care sunt implicaţi în viaţa politică. Pe de altă parte, Sorin Ovidiu Vântu, deţinătorul trustului Realitatea Media, şi Dinu Patriciu, deţinătorul trustului Adevărul Holding, au probleme cu justiţia pentru comiterea anumitor infracţiuni.

Statul, prin reprezentanţii săi cei mai de vârf, în loc să sprijine presa şi libertatea de expresie, aşa cum o fac diverse alte ţări europene (cazul ţărilor nordice este cel mai elocvent, în acest sens) prin subvenţii sau prin alte mijloace, găseşte de cuviinţă să o catalogheze drept “vulnerabilitate la adresa siguranţei naţionale”.

Autorităţile trebuie să înţeleagă că mass-media nu sunt proprietatea lor privată. Nu de puţine ori, jurnaliştii sunt ţinta unor atacuri verbale de cea mai joasă speţă, atacuri venite tocmai din partea aşa-zişilor oameni politici.

Libertatea de exprimare şi cea a presei sunt fundamentale pentru ca jurnalistul să îşi desfăşoare activitatea într-un mod onorabil. Din păcate, în practică lucrurile stau de cele mai multe ori altfel, iar jurnaliştii cunosc acest lucru. Căci, nu mulţi au şansa de a scrie din interiorul ,,părţii curate” a presei, de a nu avea mogul, de a nu suferi nici cea mai mică influenţă politică.